• Codul Omega
  • Codul Omega
  • Codul Omega
Codul Omega Codul Omega Codul Omega
Se afișează postările cu eticheta povestiri cu talc. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta povestiri cu talc. Afișați toate postările

duminică, februarie 19, 2012

Gandurile şi cuvintele noastre ne creează realitatea în care traim



Intr-o dimineaţa, un tanar artist intra intr-o cafenea, fiind foarte entuziasmat ca a fost angajat să picteze portretul unui om cu bani care avea o firma de construcţii. In timp ce işi savura cafeaua bucuros, văzu un ziar lasat pe masa vecina in care era tiparit cu litere mari următorul titlu VIN VREMURI GRELE. Incepu să se gandească tot mai mult la aceste cuvinte.
Patronul cafenelei trecu sa-l salute şi vazandu-l ingrijorat, il întreba daca s-a intamplat ceva. Acesta i-a raspuns trist ca trebuie sa plece, caci “vin vremuri grele”, aşa ca trebuie să munceasca la lucrarea lui.

Proprietarul cafenelei incepu să se macine ca poate chiar „vin vremuri grele”. Devenea din ce în ce mai ingrijorat pe masură ce se gandea la vorbele tanarului. Işi suna apoi soţia rugand-o sa nu se supere dar că trebuie sa-şi anuleze comanda pentru rochia cea noua, deoarece este cam scumpă şi s-au anunţat „vremuri grele”.

Aceasta sună la magazinul unde işi comandase rochia şi o ruga pe patroana sa-i anuleze comanda. Işi ceru scuze dar …„Vin vremuri grele” şi trebuie să facă economii.
Patroana n-a avut incotro şi anula comanda... şi isi aduse aminte ca auzise candva la ştiri ca „Vin vremuri grele”, aşa că a sunat imediat la firma de construcţii pe care o angajase pentru executarea unei lucrări de extindere a magazinului. L-a anunţat pe constructor ca va renunţa pentru moment la lucrare, deoarece “ vin vremuri grele “ şi nu işi poate asuma un asemenea risc in acest moment.

Constructorul s-a intristat la auzul acestei veşti, motiv pentru care s-a grabit sa-l sune pe tanarul artist spunandu-i că doreşte anularea comenzii pentru portret, intrucat „vin vremuri grele” şi acesta nu este un moment potrivit sa cheltuie banii pe lucruri artistice.
Copleşit de suparare, tanarul artist a acceptat cu resemnare vestea, ca doar s-a intamplat aşa cum a anticipat. Simţindu-se trist, porni inspre cafeneaua favorita sa-şi inece amarul cu un pahar de vin.

In timp ce statea din nou aşezat la masa lui, zari ziarul pe care scria „Vin vremuri grele”. De data asta s-a ridicat şi a luat ziarul pentru a-l cerceta mai bine. Data ziarului era din urma cu 5 ani…Cineva despachetase farfurii pentru restaurant.




luni, decembrie 19, 2011

Bradul de Craciun



In mijlocul padurii, un grup de brazi prieteni isi spuneau vrute si nevrute. Toata ziua crengile lor se intrepatrundeau in bataia vantului si isi impartaseau toate gandurile. Observasera ei ca atunci cand primii fulgi de zapada incepeau sa cada , an de an, apareau oameni care luau din padure pe cei mai mai frumosi dintre ei si se tot intrebau “oare ce se intampla?”.

Intr-un an insa, un brad nu atat de frumos a pierdut “sansa” sa plece. Pentru ca era urat sau asa parea in ochii oamenilor... Si ii era atat de ciuda! El a fost cel care le-a spus printre suspine, ca brazii “frumosi”ajung sa fie impodobiti cu globuri si cristale si stau la caldura in casele oamenilor bogati… Si ca Mos Craciun vine si aseaza cadouri sub ramurile lor si ca sunt tratati cu cinste... iar toata familia oamenilor se aduna in jurul lor si le canta!... Dar el, pentru ca e pipernicit si urat, nu poate avea parte de acesta cinste…

Hmm!, se gandi unul din brazii . “La loc de cinste ? Sa imi cante toata lumea? Sa stau la caldura? Vreau si eu! Cand mai vin oamenii, am sa-mi umflu pieptul si am sa le arat cat de voinic sunt!”

A doua zi , un grup de oameni care alegeau brazi pentru vandut la oras a ajuns in preajma brazilor nostri. Ca un facut, vantul a inceput sa sufle mai tare iar bradul nostru si-a umflat semet pieptul, si-a ridicat varful spre inaltul cerului si a inceput sa scuture zapada de pe el. Unul din oameni l-a observat si le-a facut semn celorlalti, spunand: “Va face bani buni!” In mai putin de un minut, semetul brad era la pamant. Prietenii lui se uitau la el si il plangeau, il intrebau de ce vrea el sa fie “impodobit” si “la loc de cinste”? dar in timp ce era tarat spre camion, el le striga :”Ar trebui sa uitati de padurea asta in care nimic nu se schimba! Ati fi putut fi la loc de cinste, ca si mine! Eu am sa stau la caldura, iar voi o sa dardaiti de frig!”

Bradul nostru a fost vandut repede, caci era frumos… A ajuns intr-o casa cu multi copii, langa soba. A fost impodobit si Mos Craciun a pus daruri sub poalele lui. Si toata lumea a cantat  in jurul lui. Era exact cum a visat ! Visul i se implinise !

Dar… ceva nu era in regula. APA! Nu avea apa! Nu avea nici radacini! La nici o zi dupa   ce Mos Craciun  a pus cadouri la picioarele lui, primele ace au inceput sa-i cada. Peste alte doua zile, femeia din casa a luat hotararea ca este timpul sa scape de el pentru ca umplea casa cu ace uscate. L-au scos in curte, au inceput sa il taie… iar semetul brad cu o ultima privire aruncata spre grupul de prieteni, a inteles … Este adevarat ca infruntau frigul … dar erau verzi si semeti. Asa cum fusese si el odata…

In viata noastra sunt momente in care suntem literalmente orbiti de globuri (cariera), de cadourile lui Mos Craciun (banii), de cantecele oamenilor (faima), si de un loc cald. Poate ar fi bine ca atunci sa ne aducem aminte ca mai presus de orice avem nevoie de apa (iubire) si radacini (suflet). Cu radacini si apa putem infrunta frigul (viata)…



C. Alin Balasoiu



duminică, noiembrie 27, 2011

Cand cineva intra in viata ta



Oamenii intra in viata ta pentru un MOTIV, SEZON sau o VIATA. Cand o sa stii care este, o sa stii ce sa faci pentru acea persoana…
Cand cineva intra in viata ta pentru un MOTIV, este pentru a indeplini o nevoie pe care ai exprimat-o. A intrat pentru a te asista in momentele dificile, sa te indrume si sa-ti acorde suport, sa te ajute fizic, emotional sau spiritual. Pot parea ca fiind trimisi de Dumnezeu si sunt. Sunt acolo pentru motivul pentru care tu ai nevoie sa fie.

Apoi, fara vreo greseala din partea ta sau intr-un moment inoportun, aceasta persoana va spune sau face ceva pentru a aduce aceasta relatie la sfarsit. Cateodata ei mor. Cateodata doar se indeparteaza. Cateodata isi fac de cap si te forteaza pe tine sa adopti o pozitie. Ceea ce trebuie sa realizam este ca nevoia noastra a fost satisfacuta, dorinta noastra indeplinita, munca lor terminata. Rugaciunea ta a fost ascultata si acum este timpul sa mergi mai departe. 


Unii oameni intra in viata ta pentru un SEZON, fiindca a venit randul tau sa impartasesti, sa cresti sau sa inveti. Ei iti aduc o experienta de pace sau te fac sa razi. Ei te pot invata ceva ce nu ai mai facut. Ei iti pot da de obicei o cantitate incredibila de bucurie. Crede, este real. Insa doar pentru un sezon.

Relatiile de o VIATA te invata lectii pentru o viata, lucruri pe care trebuie sa construiesti pentru a avea o fundatie solida emotionala. Treaba ta este sa accepti lectia, sa iubesti acea persoana si sa pui ceea ce ai invatat in practica in toate celelalte relatii si aspecte ale vietii tale. Se spune ca dragostea este oarba dar prietenia este clarvazatoare…


Autor necunoscut


marți, noiembrie 15, 2011

Fii deasupra destinului tau!



Povestea spune ca era odata o fata care, lovindu-se de greutatile vietii, a mers la tatal ei sa se planga ca nimic nu-i iesea asa cum isi doreste. Obosise sa lupte fara a obtine rezultatele pe care le astepta. Nu stia cum sa faca sa mearga mai departe in viata pentru ca se simtea epuizata. Avea impresia ca de cate ori rezolva o problema, aparea alta.
Tatal ei a ascultat-o atent si apoi a invitat-o sa pregateasca impreuna micul dejun. Ajunsi in bucatarie, el a luat trei oale si le-a pus cu apa la fiert. Cand au inceput sa fiarba a pus intr-una morcovi, intr-una oua si in cea de a treia cafea.

Le-a lasat sa fiarba fara sa spuna nici un cuvant. Doar ii suradea fetei lui. Ea astepta cu nerabdare, intrebandu-se ce voia sa faca tatal ei. Dupa 20 de minute tatal a stins focul, a pus ouale intr-un castron, morcovii intr-o farfurie si a turnat cafeaua intr-o ceasca.
Apoi a intrebat-o: “Draga mea, ce vezi aici?” “Oua, morcovi si cafea”, a raspuns ea.
Atunci a indemnat-o sa atinga morcovii. Ea ii atinse si observa ca erau moi. Apoi i-a cerut sa curete un ou de coaja si ea observa astfel ca oul era foarte tare. Apoi i-a spus sa guste din cafea. Curioasa, ea sorbi din lichidul parfumat apoi intreba: „Ce inseamna toate astea, tata?”

Atunci el i-a explicat ca toate cele trei elemente avusesera de infruntat aceeasi adversitate: apa fiarta. Doar ca au reactionat complet diferit: morcovii s-au inmuiat si au devenit usor de sfaramat, ouale au devenit foarte tari, in schimb cafeaua a schimbat cu aroma ei apa.
“Cu care dintre acestea trei crezi ca te asemeni tu?”, isi intreba el fata. “Cand adversitatea bate la usa ta, cum raspunzi? Esti ca un morcov aparent tare, dar cand durerea te atinge te inmoi si-ti pierzi puterea? Esti asemenea oului, care incepe cu o inima maleabila si un spirit fluid, dar dupa un eveniment nefericit devine dur si inflexibil? Pe dinafara ramai la fel, dar pe dinauntru ai inima amara? Sau esti ca un graunte de cafea? Cafeaua schimba apa fiarta, elementul care ii cauzeaza durerea. Cand apa ajunge la punctul maxim de fierbere cafeaua lasa cea mai buna aroma si savoare.”


miercuri, octombrie 19, 2011

Alege sufletul



Inainte de a pleca pe front, un soldat american s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. O carte de poezii…Volumul de poezii a avut un impact foarte mare asupra sa, dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii chiar de catre persoana care scrisese comentariile iar numele si adresa acesteia erau scrise pe carte.

Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Raspunsul a venit aproape imediat. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica.

Intr-una din scrisori, el i-a scris si a rugat-o sa-i trimita o fotografie, replica doamnei fiind ca daca se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este adevarata, nu va conta cum arata. Asa ca nu i-a trimis nicio fotografie. Cand s-a terminat razboiul si el s-a intors in SUA, si-au dat intalnire in New York , in Grand Central Station. Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir.

In acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta o femeie cu un trandafir in mana. Cate asteptari…! Cate emotii! Era pe punctul de a-si gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata!

Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. S-a indreptat catre el si… era minunata. Era dincolo de orice imaginatie… Uitandu-se la ea a observat ca nu avea niciun trandafir. In acelasi timp o doamna in varsta se apropia de el. Cu un trandafir in mana… Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un trandafir in mana. Si nu era frumoasa, chiar destul de urata si imbatranita.

Voi ce ati fi ales? Persoanei cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat spre doamna cu trandafirul, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el, l-a privit si l-a intrebat: “- Vii cu mine soldat?” Inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. In timp ce tanara se indeparta de el, lucrurile corecte l-au determinat sa aleaga: si-a continut drumul catre persoana in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis: “ Buna ziua”, si a invitat-o la cina.

Aceasta privindu-l cu blandete ii spune:“ Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a trecut pe langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a spus ca, daca vei veni la mine, sa-ti spun ca te asteapta la restaurant.”




marți, septembrie 20, 2011

Ruga miraculoasa

“Când vă rugaţi nu spuneţi cuvinte de prisos ca păgânii, căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie.” - Matei, 6: 5


Intr-o insulă trăiau trei călugări bătrâni. Erau atât de simpli încât singura lor rugăciune era: “Noi suntem trei, voi sunteţi trei, aveţi milă de noi!”. Această rugăciune naivă producea numeroase miracole.

Episcopul din regiune, auzind de cei trei călugări şi de rugăciunea lor inadmisibilă, se hotărî să se ducă să-i înveţe rugăciunile canonice. Ajungând în insulă, episcopul căută să-i facă să înţeleagă că cererea lor adresată Cerului era lipsită de demnitate şi-l învăţă rugăciunile care se făceau obişnuit în biserici, apoi părăsi insula, îmbarcându-se pe vaporul cu care venise.

Puţin timp după plecarea sa, episcopul observă pe dâra făcută de apă în urma vaporului o lumină strălucitoare, iar când această lumină se apropie, nu mică i-a fost mirarea văzându-i pe cei trei călugări alergând pe valurile apei ca să prindă vaporul. “Am uitat minunatele voastre rugăciuni pe care ni le-aţi dat – strigară ei când s-au apropiat de vapor – de aceea ne-am grăbit să vă ajungem ca să ni le mai spuneţi odată!”.

Episcopul, cu un sentiment de teamă şi de respect, le răspunse: “Fraţii mei, puteţi să vă rugaţi şi de aici înainte aşa cum v-aţi rugat în trecut!”.


povestire de Lev Tolstoi



joi, august 18, 2011

Te priveste si pe tine!




Un soricel privi din crapatura sa din perete si il vazu pe taran si nevasta acestuia deschizand un pachet. “Ce mancare sa fi adus oare?” se intreba soricelul... Cu groaza isi dadu repede seama ca era o capcana. Se strecura cu mare grija in curtea animalelor si dadu alarma : “E o capcana in casa, e o capcana in casa! “

Gaina cotcodaci si se infoie, ridica apoi capul si ii spuse : “Domnule Soarece, vad bine ca acest lucru te afecteaza, dar pentru mine el nu are nici o relevanta. Nu pot permite ca acest lucru sa ma afecteze.”
Soricelul se intoarse atunci inspre porc si ii spuse : “E o capcana in casa, e o capcana in casa! Porcului ii fu mila de el, dar raspunse : “Imi pare foarte, foarte rau, domnule Soarece, dar tot ce pot sa fac este sa ma rog. Te asigur ca te vei gasi in rugaciunile mele.”

Soricelul merse atunci la vaca si ii spuse : “E o capcana in casa, e o capcana in casa!” Vaca ii spuse : “Vai! Domnule Soarece, imi pare foarte rau pentru tine, dar chiar nu este o urgenta pentru mine". 
Si asa se intoarse soricelul in casa, cu capul plecat si cat se poate de amarat, pentru a infrunta de unul singur capcana pusa de taran.

In chiar noaptea aceea in casa se auzi un zgomot... Cum ar fi zgomotul produs de o capcana in care s-a prins un soricel. Nevasta taranului se repezi sa vada ce se intampla. Fiind intuneric, ea nu isi dadu seama ca in capcana isi prinsese coada un sarpe veninos, care o si musca.

Taranul o duse cat putu de repede la spital. Cand o aduse acasa, nevasta avea inca febra. Cum se stie ca cel mai bun tratament impotriva febrei este supa proaspata de pui, taranul lua un cutit si se duse in curtea pasarilor sa faca rost de principalul ingredient.  

Dar nevasta lui nu se insanatosi si pentru a-i usura suferinta, in fiecare zi prietenele si vecinele veneau sa o ingrijeasca si sa stea cu ea. Pentru a le da de mancare, taranul fu nevoit sa taie porcul. Cu toata grija acordata sotiei taranului, aceasta nu se mai insanatosi si muri la scurt timp. La inmormantare veni atat de multa lume incat taranul fu nevoit sa taie si vaca pentru a-i hrani pe toti. 
Din coltul lui, cu ochii in lacrimi privea ...soricelul .



Fiecare dintre noi este un fir vital in tapiteria altei persoane. Vietile noastre se intretaie , si acest lucru nu este intamplator… Asa ca data viitoare cand auzi ca cineva se confrunta cu o problema si tu ai impresia ca acest lucru nu te priveste, adu-ti aminte…


sâmbătă, iulie 30, 2011

Despre miracole


Un om pasionat de vânătoare şi-a cumpărat un câine foarte deştept. Era atât de inteligent încât era singurul câine din lume care putea să meargă pe apă. Nici lui nu i-a venit să creadă când a reuşit să-l dreseze să facă asta.

Se gândea mereu ce încantaţi vor fi prietenii lui când vor vedea câinele acesta fantastic. Aşa că într-o zi şi-a invitat un prieten să meargă la vânătoare de raţe. Dupa ce au stat la pânda, au tras în nişte raţe şi omul a ordonat câinelui să alerge şi să agite raţele de pe lac ca să le poată împuşca.

Câinele a sărit imediat, a alergat pe suprafaţa apei cu talentul unui balerin, toată ziua s-a mişcat încoace şi încolo fără să se scufunde. Stăpânul era atât de încântat de câinele lui, încât se uita mereu la prietenul cu care venise aşteptând un comentariu, dar acesta nu scotea o vorba. Pe drumul spre casă n-a mai avut răbdare şi l-a intrebat dacă a observat ceva ciudat la câinele lui. Răspunsul prietenului a fost: “Da, nu ştie să înoate!”


Morala: “ Miracolele nu există pentru oamenii ai căror ochi nu vor să vadă”






miercuri, iulie 27, 2011

Ce este dragostea?


"Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie."





“Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.

Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… În asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.

Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Si-atunci il intreb mirata: “Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?“ Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea.“ Mi-am înghiţit lacrimile spunându-mi în sinea mea:

 “ Asa este dragostea adevarata!… Nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au”.



sâmbătă, februarie 05, 2011

Descopera-ti sufletul…



Într-o buna zi, împaratul trimise dupa unul dintre vasalii sai.
În tinutul sau, acesta era cunoscut pentru cruzimea si zgârcenia lui, supusii sai traind stapâniti de frica. Împaratul îi spuse: "- Vreau sa pornesti la drum si sa-mi gasesti un om cu adevarat bun."

Acesta îi raspunse: "- Prea bine, stapâne" si supus, îsi începu cautarea.

Întâlni multi oameni, vorbi cu ei, si dupa multa vreme se întoarse la împarat si-i spuse:
"- Stapâne, am facut precum mi-ai poruncit, cautând prin toata lumea un om cu adevarat bun. Dar nu-i de gasit. Toti sunt egoisti si rai. Nicaieri nu se gaseste omul pe care-l cauti."

Împaratul îl lasa sa plece si trimise dupa un alt vasal, cunoscut pentru generozitatea si bunatatea sa si foarte iubit de catre supusi. Împaratul îi spuse:
"- Prietene, as vrea sa pornesti la drum si sa-mi cauti un om rau cu adevarat."


Si acesta asculta si în calatoriile sale întâlni si vorbi cu multa lume. Dupa o buna bucata de vreme, se întoarse la împarat si-i spuse:
"- Stapâne, n-am izbutit. Sunt oameni necugetati, corupti, carora nu le pasa de nimeni si de nimic, dar nicaieri n-am putut gasi un om rau cu adevarat. În ciuda scaderii lor, toti au un suflet bun."

Tot ceea ce spui vorbeste despre tine; mai ales când vorbesti despre altii.

 de  Bruno Ferrero









luni, ianuarie 31, 2011

Misiunea sufletului



1. Vei primi un trup. Poate să îţi placă sau îl poți detesta, însă va fi al tău pentru întreaga călătorie pe care o faci pe Pamânt de această dată. Cum îl tratezi depinde numai de tine.

2. În fiecare zi vei primi o lecţie pentru că eşti înscris la cursul full time numit VIAŢĂ. Poate să îţi placă lecţia sau să o consideri irelevantă ori prostească, dar în fiecare zi o lecţie va apărea într-o formă oarecare. Ai zilnic ocazia să înveţi din aceste lecţii. Ele se vor repeta regulat, până când experiența necesară ție va fi pe deplin asimilată.

3. Nu există greşeli; există numai lecţii. Creşterea este un proces de încercare şi eroare - se numeşte experimentare. Experimentele eşuate sunt la fel de mult parte din proces ca şi cele care la un moment dat reuşesc.

4. Deseori o lecţie învăţată va apărea din nou ca recapitulare. Ea poate fi deghizată faţă de forma originală în care a fost învăţată tocmai pentru a te testa dacă ai învăţat bine.

5. Învăţarea lecţiilor nu se termină. Nu există nici o parte a vieţii care să nu conţină lecţii. Dacă mai trăieşti înseamnă că mai ai lecţii de învăţat. Câinii bătrâni poate că nu mai învaţă trucuri noi, dar oamenii bătrâni cu siguranţă mai pot învăţa lucruri noi.

6. Nu există un loc mai bun decât AICI. Când noţiunea ta despre ACOLO a devenit un AICI vei obţine imediat un alt ACOLO care, din nou, va arăta mai bine decât AICI.

7. Ceilalţi nu sunt decât nişte oglinzi pentru tine. Nu poţi să iubeşti sau să urăşti ceva la o altă persoană fără ca acel aspect să fie o parte din tine pe care o iubeşti sau o urăşti. Din nou iată o ocazie să mai înveţi încă o lecţie.

8. Ce faci cu viaţa ta este pe deplin decizia ta. Ai toate uneltele şi resursele să o modelezi aşa cum vrei. Alegerea este a ta. Alegerea este o recapitulare a lecţiilor pe care le-ai primit zilnic.

9. Ai deja toate răspunsurile. Răspunsurile la toate întrebările vieţii sunt deja în tine, tot ceea ce trebuie să faci este să te uiţi înăuntru, să asculţi şi să ai încredere. A te ruga înseamnă să ceri răspunsuri, a medita înseamnă să le asculţi.

Cel mai probabil vei uita aceste reguli. Dar  NU TE DESCURAJA! Viata va avea grija sa ti le reaminteasca de fiecare data!





miercuri, ianuarie 12, 2011

Dumnezeu nu te intreaba….


Dumnezeu nu te intreaba….


… ce fel de masina ai condus, dar te intreaba cati oameni ai condus cu ea atunci cand aveau nevoie de un mijloc de transport;

… cati metri patrati are casa ta, dar te intreaba cati oameni au fost bine primiti in casa ta;

… despre hainele la moda pe care le ai in dulap, dar te intreaba pe cati oameni nevoiasi i-au imbracat aceste haine;

… ce pozitie sociala ai avut, dar te intreaba cum te-ai comportat cu ceilalti;

… cate proprietati si bunuri materiale ai avut, dar te intreaba cum ti-au condus acestea viata;

… care a fost salariul cel mai mare pe care l-ai avut, dar te intreaba ce compromisuri ai facut pentru a-l obtine;

…cat de mult ai muncit peste program la servici, dar te intreaba cat de mult ai "muncit peste program" cu familia si pentru cei dragi;

… cata lume te-a recomandat, dar te intreaba pe cati ai recomandat tu la randul tau;

… ce meserie ai avut, dar te intreaba daca ai schimbat meseria dupa cea mai buna abilitate a ta;

… ce ai facut sa te ajuti, dar te intreaba ce ai facut sa ii ajuti pe ceilalti;

… cati prieteni ai avut, dar te intreaba pentru cati oameni ai fost un adevarat prieten;

… cum ti-ai aparat drepturile, dar te intreaba cum ai aparat drepturile altora;

… ce vecini ai avut, dar te intreaba ce fel de vecin ai fost tu pentru ei ;

… ce culoare a avut pielea ta, dar te intreaba ce fel de caracter ai avut;

… de cate ori vorbele tale au spus adevarul, dar te intreaba de cate ori nu.






vineri, decembrie 24, 2010

Fereastra sufletului



O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte liniştit.                                                                 
În prima dimineaţa din noua casă , în timp ce îşi savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care îşi întindea cearceafurile în balcon .
CE CEARCEAFURI MURDARE ÎNTINDE VECINA NOASTRĂ ÎN BALCON... ! Cred că are nevoie de un nou săpun...poate ar trebui s-o învăţ să-şi spele cearceafurile !

Soţul ei privi şi rămase tăcut.

Şi aşa, la fiecare două sau trei zile femeia repeta observaţiile, în timp ce vecina îşi întindea rufele la soare.
După o lună femeia rămase surprinsă văzând că vecina sa întindea cearceafuri mut mai curate şi îi spuse soţului ei: Priveşte, a învăţat să spele rufele! O fi învăţându-o altă vecină??
Soţul ei îi răspunse:

"Nu, azi m-am trezit mai de dimineaţă şi am spălat geamurile casei noastre ! "
Viaţă este aşa! Totul depinde de curăţenia ferestrei sufletului nostru prin care observăm faptele. Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne verificăm şi să ne curăţăm sufletul pentru a putea vedea clar. Atunci am vedea mai clar puritatea sufletească a celorlalţi...





luni, decembrie 20, 2010

Un pahar cu lapte...


Intr-o zi, un tanar sarac care vindea diferite marfuri din poarta in poarta ca sa-si plateasca studiile la universitate, gasi in buzunar doar o moneda de 10 centi si-i era foame. Decise sa ceara ceva de mancare la urmatoarea casa. Dar nervii lui l-au tradat cand ii deschise usa o femeie superba. In loc sa ceara ceva de mancare, ceru un pahar cu apa.
Ea se gandi ca tanarul parea infometat, asa ca ii aduse un pahar mare cu lapte.
El il bau incet si dupa aceea intreba:
-Cat va datorez?
-Nu-mi datorezi nimic, raspunse ea. - mama mea ne-a invatat ca trebuie sa fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi..
Si el raspunse: va multumesc din suflet...!
Cand Howard Kelly pleca de la casa aceea, nu numai se simti mai usurat, dar si increderea in D-zeu si in oameni deveni mai puternica. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza saraciei.

Dupa cativa ani, femeia se imbolnavi grav. Medicii din satul ei erau ingrijorati. Dupa putin timp au trimis-o in oras. Il cautara pe Dr. Howard Kelly pentru o consultatie. Cand el auzi numele satului din care provenea pacienta, simti in ochi o lumina speciala si o senzatie placuta.
Imediat Dr. Kelly urca din holul spitalului in camera ei. Imbracat in halatul lui, doctorul intra sa o vada. Capriciile destinului, era ea, o recunoscu imediat. Se intoarse in sala de vizite determinat sa faca tot posibilul sa-i salveze viata. Din ziua aceea urmari cazul femeii cu cea mai mare atentie, ea fu operata pe cord deschis si se recupera foarte incet…
Dupa o lunga lupta, ea invinse boala...! Era in sfarsit sanatoasa...!
Dat fiind ca pacienta era in afara oricarui pericol, Dr. Kelly ceru biroului administrativ sa-i trimita factura cu totalul cheltuielilor, ca s-o aprobe.

O recontrola si o semna. Mai mult, scrise ceva pe marginea facturii si o trimise in camera pacientei. Factura a ajuns in camera pacientei, dar ei ii era teama sa o deschida, pentru ca stia ca ar fi lucrat pentru tot restul zilelor sale ca sa plateasca costul unei interventii atat de complicate...

In sfarsit o deschise si ceva ii atrase imediat atentia: pe marginile facturii citi aceste cuvinte... "Platita integral acum multi ani, cu un pahar de lapte"
Ochii ei se umplura de lacrimi de bucurie si inima ei fu fericita si-l binecuvanta pe doctor pentru ca-i salvase viata…

Sa nu te indoiesti ca vei culege ceea ce semeni...

Nu exista intamplarea... exista o invizibila mana a destinului care reda fiecaruia ceea ce a dat...






duminică, noiembrie 28, 2010

Interviu cu Dumnezeu


- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp… i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că:  se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească… iar apoi tânjesc să fie copii;
 îşi pierd sănătatea pentru a face bani… iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea;  se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul, nici viitorul;  trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.

Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi căteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copii tăi?
- Să înveţe că:  durează doar căteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc… şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece;  un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin;  există oameni care iubesc dar, pur şi simplu, încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod diferit ;  nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să ierte pe ei înşişi.

- Mulţumesc pentru timpul acordat… am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici... Intotdeauna.

duminică, octombrie 17, 2010

Balogh Bela – Realitatea Finala


A fost odata un om sarac care-si purta povara gandurilor pe un drum de la marginea unei paduri… Fiind obosit, s-a sezat sa se odihneasca, sprijinindu-se cu spatele de un copac. Dar omul nu stia ca acel copac avea puteri magice, ca indeplinea toate dorintele celor care-l atingeau. Pribeagul se gandi mai intai ce bine i-ar prinde un pahar cu apa. Si… brusc, se trezi ca tine in mana un pahar cu apa limpede. Surprins, a tinut un timp paharul in mana, dar in final a decis sa-l bea.

Apoi, ii trecu prin gand: “Ce mi-as dori acum ceva sa mananc…” Si dintr-o data se trezi cu mancare alaturi. “Se pare ca dorintele mi se implinesc” gandi omul, mirat. Drept care rosti cu voce tare: “Vreau o casa minunata!” Si casa minunata aparu langa el. Apoi isi dori si o femeie superba si inteligenta, cu care sa-si imparta norocul. Cand i s-a realizat si aceasta dorinta, omul i-a zis femeii de langa el: “Stai putin, ce se intampla aici? N-am eu asa noroc! Nu mi se pot intampla atatea lucruri minunate tocmai mie!”

In momentul in care a rostit aceste cuvinte… toate au disparut. “Stiam eu…” zise omul clatinand din cap… apoi s-a ridicat de sub copac si a pornit pe drumul de la marginea padurii, purtandu-si povara gandurilor…

Singura putere care se poate opune puterii unui gand – sau “credintei” – este cea a unui alt gand (poate din subconstient) sau a altei “credinte” interioare. O anumita forma-gand in subconstient se indoieste de posibilitatea de realizare a imaginii-dorinta creata de gandul constient, astfel rezultatul este, de multe ori, impiedicat sa se manifeste in planul fizic.

Cel mai mare dar al Universului este liberul arbitru, care ne da sansa ca fiecare din noi sa-si aleaga singur calea pe care va evolua. Cu propria vointa si cu puterea ce o avem la dispozitie, orice este realizabil. Avem libertatea de a crea, iar prin propria creatie ne putem exprima valorile exterioare (…) Daca noi cream tot ce ne inconjoara cu puterea gandului, de ce nu ne reuseste mereu tot ce gandim? Ce este acel ceva care impiedica derularea lucrurilor dupa cum o dorim noi?

Acel ceva este Legea Iubirii. Ea inalta piedici, caci are un scop precis: evolutia spirituala. Iubirea Universala nu cunoaste ce este egoismul si frica si nu impiedica sufletele aflate in evolutie sa treaca prin situatii greu de invins (…)
Trebuie sa invatam Legile Luminii, cu alte cuvinte, sa aplicam Legile Iubirii in viata de zi cu zi. Cand esti fericit, atunci traiesti in realitate. Orice altceva este o iluzie pe care tu insuti ai creat-o (…)

Putem constientiza ca existam ca parte a unui Univers inteligent (…) in noi si prin noi se manifesta o inteligenta mai elevata; ca nu exista cu adevarat nici moarte nici despartire definitiva; ca tot binele si frumosul, toata iubirea dupa care tanjim toti deopotriva se afla in noi si ca, folosindu-ne imaginatia creativa, suntem capabili sa infaptuim orice.

Putem recunoaste in inima noastra ca, dincolo de orice diferente confesionale, de limba sau culoare a pielii, dincolo de orice problema cotidiana, in fiecare din noi se manifesta o singura realitate universala: Iubirea frateasca.

Un guru i-a intrebat pe discipolii sai cum se poate stabili cand se sfarseste noaptea si incepe ziua. Unul a zis:
- Daca vezi un animal in departare si poti spune daca e vaca sau cal.
- Nu! – l-a contrazis guru.
- Daca privesti un pom in departare si poti spune daca e un mango sau un par.
- Nici acesta nu e raspunsul corect – zise guru.
- Dar care e raspunsul? intrebara discipolii.
- Daca privesti in fata un barbat si-ti recunosti in el fratele sau daca privesti fata unei femei si recunosti in ea pe sora ta. Pana nu esti capabil sa faci asta, e totuna unde e Soarele, pentru tine e inca noapte… Pana nu esti capabil sa faci asta, e totuna unde e Soarele, pentru tine e inca noapte…

sâmbătă, octombrie 16, 2010

Socrate si testul celor trei


In Grecia antica, Socrate (469-399 i. Hr.) era foarte mult laudat pentru intelepciunea lui. Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu un cunoscut care i-a spus:

“Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum despre unul din studentii tai?”

“Stai o clipa”, replica Socrate. “Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci print-un mic test, numit Testul celor trei.”

“Trei?”

“Asa este”, a continuat Socrate. “Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?”

“Nu,” spuse omul. “De fapt doar am auzit despre el.”

“In regula”, zise Socrate. “Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu.
Acum, sa incercam testul al doilea, cel al binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?”

“Nu, dimpotriva…”

“Deci”, a continuat Socrate, “vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?”
Omul a dat din umeri, putin stanjenit. Socrate a continuat.

“Totusi, mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba – filtrul folosintei. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?”

“Nu, nu chiar…”

“Ei bine”, a conchis Socrate, “daca ceea ce vrei sa-mi spui nu stii daca e adevarat, nici de bine, nici macar de folos, atunci de ce sa-mi spui?”

Socrate a fost primul ganditor care a luat ca obiect al meditatiei sale fiinta umana. Incepand cu Socrate, omul devine in mod exclusiv o problema pentru el insusi. “Persoana ta este sufletul tau” spunea Socrate. Iata si cateva citate a lui Socrate:

Ştiu că nu ştiu nimic, şi nici măcar asta nu ştiu.
Cunoaşte-te pe tine însuţi.
Invidia este ulcerul sufletului.
Sfatul meu este să te căsătoreşti. Dacă vei avea o nevastă bună, vei fi fericit; dacă nu, vei deveni filosof.
Cine vrea să mişte lumea trebuie mai întâi să se mişte el însuşi.
Adevărata înţelepciune înseamnă să-ţi recunoşti propria ignoranţă.
Ştiu că nu ştiu nimic, dar ştiu că pot şti mai mult decât ştiu.
Suprema înţelepciune este a distinge binele de rău.
Ştiu ce e binele, dar săvârşesc adesea răul.

sâmbătă, septembrie 25, 2010

Cand Il cautam pe Dumnezeu?...

Odata, demult, pe cand sfintii obisnuiau sa se coboare pe Pamant si sa stea de vorba cu oamenii, iata ca si cel mai sobru dintre ei, Sfantul Ilie, lasandu-si carul de foc si tunul cu care bubuie dupa draci, ceru ingaduinta de la Dumnezeu sa umble cu pasul pe pamant si sa-si cerceteze neamurile, ce mai zic si ce mai fac, si cum mai merge lumea.

Dumnezeu l-a slobozit sa se duca, doar-doar s-o mai insenina la fata, iar Sfantul Ilie batu pamantul in lung si in lat, dupa care se intoarse, cam cazut pe ganduri si codindu-se parca sa dea ochii cu Dumnezeu. Dar Domnul nu-l lasa cu una-cu doua, ci prinse a-l descoase, sa vada cu ce s-a folosit din calatoria aceea:
- Ia zi, Ilie, ce mai e pe pamant? Oare oamenii isi mai aduc aminte de mine?

- Belsug si fericire e pe pamant, Doamne, si toata zidirea ta se veseleste, cu muzici si cu ospete, lipsita de griji mai ceva ca in Rai. Dar de tine, ca sa spun drept, nu prea mai are nimeni vreme sa-si aminteasca...

- De, mai Ilie, asa sunt oamenii: cu cat o duc mai bine, cu atat se fac mai uituci.
Si asa mai curse o vreme, nu tocmai putina, dupa care iar ii veni Sfantului Ilie dorul de duca pe pamant, dar se intoarse mai degraba decat data trecuta.
- Ce-i cu tine, ma Ilie, de n-ai zabovit mai mult printre oameni?

- Apoi, Stapane, cum as fi rabdat sa stau mai mult, cand gasii pamantul la mare stramtorare, chinuit de jale si de paguba multa, ca l-a batut rau ploaia si grindina, de le-a stricat oamenilor casele si taranile, parca a dat Iadul peste ei...

- Ce sa-i faci, mai Ilie, cateodata e si asa... Dar de mine oamenii isi mai aduc aminte?

- O, sarmanii de ei, tot timpul le e numele tau pe buze, si ridica ochii inlacrimati spre cer, strigand cu glasuri rugatoare: "Doamne, Dumnezeul nostru, fie-ti mila de noi si nu ne urgisi pentru pacatele noastre multe si grele; ci opreste prapadul, ca numai nadejdea la tine ne-a mai ramas"!

vineri, septembrie 10, 2010

Nimic nu este ceea ce pare


A fost odata ca niciodata un deal, si pe dealul acesta cresteau trei copaci inalti. Cum e vorba de o poveste, copacii aveau si ei visurile lor, pe care si le povesteau unul altuia. Primul a spus:
-Eu vreau sa fiu transformat in corabie, sa duc pe mare printii si printesele lumii.
-Eu, a zis al doilea copac, as vrea sa fiu transformat intr-un sipet care sa tina comorile cele mai mari ale lumii.
-Eu, zise ultimul copac, vreau sa ajung cel mai mare si mai falnic copac de pe dealul asta si sa se uite cu respect spre mine toti oamenii.

Intr-o zi au venit acolo taietorii de lemne. Primul copac jubila cand a fost taiat, caci se vedea cea mai mare corabie construita vreodata. Al doilea la fel, caci se vedea o lada plina de aur curat.Al treilea era ingrozit, dar a fost si el taiat.
Primul copac a fost dus intr-un sat de pescari si transformat in cateva barci de pescuit. Al doilea, in loc de lada cu comori, a fost facut iesle pentru animale. Al treilea a fost taiat in doua bucati si lasat intr-un grajd, vreme de multi ani.

Visurile copacilor pareau sa fi fost sfaramate. Corabiile, comorile si semetia pareau acum atat de departe. Dar…
Peste ani, o femeie insarcinata nu a avut unde sa nasca si a nascut in ieslea facuta din trunchiul celui de-al doilea copac. Mai tarziu, fiul ei a iesit pe mare intr-o zi cu barcile facute din primul copac si s-a facut furtuna mare. El a spus furtunii sa stea si furtuna L-a ascultat.
Dupa o vreme, omul acela a carat in spate lemnele facute din cel de-al treilea copac si a fost rastignit pe o cruce facuta din lemnul acestuia.

O iesle poate sa tina cea mai mare comoara, o barca de pescuit poate sa il transporte pe cel mai mare rege, iar doua lemne pot fi copacul cel mai inalt vazut vreodata.

Aveti vise ce par a fi sfaramate? Vi se pare ca sunteti intr-o situatie fara iesire? Poate va mai ganditi…

duminică, iulie 11, 2010

Iubire neconditionata


În vitrina unui magazin de animale era un afiş: “Căţeluşi de vânzare”
Un baieţel de 10 ani intră şi intreabă care-i preţul unui căţeluş. Vânzătorul îi răspunde că preţul este între 20 şi 40$. Băieţelul bagă mâna în buzunar, scoate câteva monezi. Numără 2.15 $ … şi apoi întreabă:
“-Aş putea vedea căţeluşii?”

Vânzătorul zâmbeşte. Fluieră, din magazin iese afară căţeaua şi în urma ei 5 căţeluşi frumoşi. Al şaselea căţeluş… rămase în urmă şi nu se apropia!
Băieţelul întreabă:
“- De ce căţeluşul astă şchioapătă ?”

Omul îi răspunse că acesta s-a născut cu o problemă la picior şi va şchiopăta toată viaţa!
“- Acesta-i caţeluşul pe care-l doresc”, a spus băieţelul cu bucurie în glas.

“- Dacă asta e dorinţa ta, ţi-l dau gratis!”
Copilul s-a suparat şi a răspuns:
“- Nu-l vreau gratis, preţul lui e la fel ca şi a celorlalţi căţei, îţi voi da tot ce am la mine acum, şi în fiecare lună îţi voi plăti 50 de cenţi, până voi achita preţul lui intreg !”

“- Eşti sigur că vrei acest căţeluş? Doar niciodată nu va putea fugi sau juca sau sări precum ceilalţi!”
Băieţelul s-a aplecat, şi-a ridicat puţin pantalonul şi i-a arătat vânzătorului aparatul de fier ce-i susţinea piciorul strâmb.
“- Nici eu nu pot alerga, de aceea acest căţeluş are nevoie de cineva care să-l înţeleagă!”

Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului:
“- Mă rog şi sper ca fiecare căţeluş să aibe pe cineva care să-l iubească, aşa precum tu îl vei iubi pe acest căţeluş!”

Morala:
În viaţă nu contează cine eşti, contează ca cineva să te preţuiască şi să te iubească necondiţionat! Un prieten adevărat, este acela care soseşte în timp ce ceilalţi… dispar!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

 
Design by Free WordPress Themes