Cartile Sibyline

Unul din episoadele cele mai stranii din istoria umanitatii il constituie povestea Cartilor Sibyline. 

Legenda spune ca o batrana anonima ar fi venit la Tarquinius Superbus, imparat al Romei, si i-ar fi oferit noua carti mantice si oraculare, la un pret ingrozitor de mare. Acele carti ar fi cuprins interpretarea si prevestirea tuturor evenimentelor posibile si s-ar fi datorat zeilor; totusi, din pricina pretului, Tarquinius ezita sa le cumpere si vrea sa negocieze. In acel moment, batrana arde trei dintre carti. Desi oarecum contrariat, imparatul continua sa se tocmeasca. Ca raspuns, batrana mai arde trei carti. Atunci abia, Tarquinius isi da seama de greseala; el cumpara imediat ultimele trei carti ramase, platind pentru ele pretul cerut initial pe toate noua. Conform versiunii lui Virgiliu, enigmatica batrana era insasi celebra sibila din Cumae.

Importanta acordata de romani celor trei carti sibiline devine uriasa. Ele sunt declarate avutie nationala si sunt plasate, sub paza, in templul lui Jupiter de pe Capitoliu. Nu puteau fi consultate decat in imprejurari dificile, cand se hotara destinul intregului popor. Incendiul catastrofal din anul 83 i.Ch. le va distruge. Dar, printr-un efort exceptional, romanii le reconstituie, si, in anul 76 i.Ch., in cursul unei ceremonii solemne, ele vor fi din nou depuse pe colina Capitoliu. 54 de ani mai tarziu, imparatul Augustus le muta in  templul lui Apollo de pe Palatin si numeste un colegiu special, format din zece sacerdoti, pentru a le pazi. Un alt colegiu, format din doi experti, avea sarcina citirii si interpretarii lor. Din nou textele sibiline nu pot fi consultate decat in situatii-limita si numai pe baza deciziei senatului. Dupa 400 de ani, in secolul al IV-lea, un anume Stilico porunceste arderea acestor inestimabile documente. Astfel, ele vor disparea din istorie; ni s-au pastrat doar fragmente insumand cam 70 de versuri din totalul de 1.000 cat cuprindeau in forma reconstituita. Toate cele 70 de versuri pastrate contin profetii perfect adevarate – inclusiv prezicerea venirii lui Iisus Christos si a crucificarii sale.

Povestea cartilor sibiline este edificatoare din multe puncte de vedere. Romanii au fost niste oameni practici, buni agricultori, buni razboinici, buni administratori si buni constructori. In niciun caz nu pot fi banuiti de misticism. Ei bine, tocmai in aceasta civilizatie rationalista si pragmatica se petrece istoria cu cartile sibiline. Odata achizitionate, prin tocmeala de pomina a regelui Tarquinius, textele oraculare vor dobandi un prestigiu imens si vor fi aparate ca un tezaur national. In mod evident, romanii nu le-ar fi tratat astfel daca ele nu si-ar fi dovedit din plin valoarea si utilitatea. Asadar, erau deopotriva considerate puternice si autentice.