Bradul de Craciun

In mijlocul padurii, un grup de brazi prieteni isi spuneau vrute si nevrute. Toata ziua crengile lor se intrepatrundeau in bataia vantului si isi impartaseau toate gandurile. Observasera ei ca atunci cand primii fulgi de zapada incepeau sa cada , an de an, apareau oameni care luau din padure pe cei mai mai frumosi dintre ei si se tot intrebau “oare ce se intampla?”.

Intr-un an insa, un brad nu atat de frumos a pierdut “sansa” sa plece. Pentru ca era urat sau asa parea in ochii oamenilor... Si ii era atat de ciuda! El a fost cel care le-a spus printre suspine, ca brazii “frumosi”ajung sa fie impodobiti cu globuri si cristale si stau la caldura in casele oamenilor bogati… Si ca Mos Craciun vine si aseaza cadouri sub ramurile lor si ca sunt tratati cu cinste... iar toata familia oamenilor se aduna in jurul lor si le canta!... Dar el, pentru ca e pipernicit si urat, nu poate avea parte de acesta cinste…

Hmm!, se gandi unul din brazii . “La loc de cinste ? Sa imi cante toata lumea? Sa stau la caldura? Vreau si eu! Cand mai vin oamenii, am sa-mi umflu pieptul si am sa le arat cat de voinic sunt!”

A doua zi , un grup de oameni care alegeau brazi pentru vandut la oras a ajuns in preajma brazilor nostri. Ca un facut, vantul a inceput sa sufle mai tare iar bradul nostru si-a umflat semet pieptul, si-a ridicat varful spre inaltul cerului si a inceput sa scuture zapada de pe el. Unul din oameni l-a observat si le-a facut semn celorlalti, spunand: “Va face bani buni!” In mai putin de un minut, semetul brad era la pamant. Prietenii lui se uitau la el si il plangeau, il intrebau de ce vrea el sa fie “impodobit” si “la loc de cinste”? dar in timp ce era tarat spre camion, el le striga :”Ar trebui sa uitati de padurea asta in care nimic nu se schimba! Ati fi putut fi la loc de cinste, ca si mine! Eu am sa stau la caldura, iar voi o sa dardaiti de frig!”

Bradul nostru a fost vandut repede, caci era frumos… A ajuns intr-o casa cu multi copii, langa soba. A fost impodobit si Mos Craciun a pus daruri sub poalele lui. Si toata lumea a cantat  in jurul lui. Era exact cum a visat ! Visul i se implinise !

Dar… ceva nu era in regula. APA! Nu avea apa! Nu avea nici radacini! La nici o zi dupa   ce Mos Craciun  a pus cadouri la picioarele lui, primele ace au inceput sa-i cada. Peste alte doua zile, femeia din casa a luat hotararea ca este timpul sa scape de el pentru ca umplea casa cu ace uscate. L-au scos in curte, au inceput sa il taie… iar semetul brad cu o ultima privire aruncata spre grupul de prieteni, a inteles … Este adevarat ca infruntau frigul … dar erau verzi si semeti. Asa cum fusese si el odata…

In viata noastra sunt momente in care suntem literalmente orbiti de globuri (cariera), de cadourile lui Mos Craciun (banii), de cantecele oamenilor (faima), si de un loc cald. Poate ar fi bine ca atunci sa ne aducem aminte ca mai presus de orice avem nevoie de apa (iubire) si radacini (suflet). Cu radacini si apa putem infrunta frigul (viata)…

C. Alin Balasoiu