Portalul Varsatorului
Mitologia greaca spune ca cei trei fii
ai lui Chronos si-au impartit guvernarea Pamantului. Jupiter a mostenit ceea ce
e deasupra (Cerul), Neptun ceea ce e in jur (Marea), iar Pluton ceea ce e
dedesubt (Infernul si lumile subterane).
Pamantul a revenit oamenilor cu singura
conditie de a nu cauta niciodata sa egaleze puterea zeilor. Putem astfel intelege
de ce atunci cand urmarim sa trecem de portile vizibile, sa iesim, din
referintele noastre saturniene obisnuite, pune stapanire pe noi teroarea.
Copiii Styx-ului vegheaza la marginile
lumii, interzicandu-ne sa patrundem in teritoriile celeilalte lumi prin putere
si violenta. Vom putea oare vreodata sa trecem dincolo? Vom putea sa depasim al
treilea grad al Capricornului astfel incat patrunzand in sumbrul taram al
mortii din care, spun grecii, nimeni nu poate reveni daca nu trece de Fluviul
Uitarii?
Legenda ne spune povestea eroilor care
au reusit dar si a celor care au esuat: ei ori au transgresat universul ascuns intr-un
spirit de cucerire, ori nu s-au eliberat de umbrele iubirilor si regretelor
lor. Ei au fost nimiciti sau aruncati in lume, pentru totdeauna muti,
incapabili sa inteleaga ca s-au intalnit cu propriul lor infern, cu propriile
lor himere.
Despre aceste minuni ne vorbesc
planetele transpersonale: despre lumea nebuniei, a noptii, a mortii, a evadarii
din limitele Pamantului si a consecintelor lor. Despre o cautare imemoriala a
omului pentru a-si gasi originile si despre toate caile battue care se ivesc in
realizarea sa. Ele ne povestesc despre realitatea de dincolo de vizibil, daca
vrem, daca putem sa intelegem.
Dincolo de Saturn, limita vizibilului, sunt trei planete mari (si
doua mici: Chiron si Charon) mai putin cunoscute noua. Le numim
trans-saturniene. Descoperite intre secolele XVIII si XX, ele au semnificatia
unei noi imagini a cunoasterii omului: respectul individului, puterea colectiva,
explorarea psihicului si invizibilului. Si nu intamplator exista corespondente
subtile intre capacitatea noastra stiintifica de a le descoperi si evolutia
noastra interioara.
Portalul Varsatorului e intotdeauna inchis
curiosilor, pentru cei care nu au trezit spiritul aventurii personale. Inima
arata calea si rezultatele scontate: reuseste doar acela care stie sa simta. „E atat de dificil” vor suspina cei care doar incearca
si nu simt. Si totusi. e atat de usor, atat de simplu ca nici macar nu ne putem
imagina. Doar complexitatea noastra mentala, vointa noastra de a descoperi mari
secrete, dorinta noastra de a fi luati de mana si condusi sunt cele care fac
necazuri, care intorc lumea pe dos. Totul e aici vizibil, tangibil, deja realizat.
Centrul e aici, in interior, si daca Cerul e in noi, vom sti sa-l descoperim. Daca
nu e, vom fi invatat totusi foarte mult despre mesajele pe care Uranus, Neptun si
Pluton ni le-au oferit, in calitatea noastra de fiinte umane, asupra naturii
noastre limitate sau nelimitate.
Fragment din vol. “ Femeia
si astrele” – Georgiana Danet
Pe măsură ce credem cu mai multă putere că ştim , cunoaştem şi stăpânim, pătrundem tot mai adânc în lumea nopţii, a nebuniei, a morţii.Noi nu ştim nimic. Omul presupune,inventează, născoceşte iar nişte nefericiţi cască gura şi rămân aşa: gură-cască, nefericiţi, cu minţile înrobite unei fantezii din lanţul căreia nu mai scapă.Corect ar fi să nu mai tentăm spiritele visătoare, să le lăsăm să-şi facă treaba . Menirea lor este să prea frumoasă şi prea nobilă: să păstreze puritatea copiilor, visul lor frumos, gândul curat, lumina. Dacă aceste trăsături inocente se păstrează şi în trupurile unor adulţi, atunci, ferice de ei !
RăspundețiȘtergere