Povestea unei eclipse anunțate

 

Povestea unei eclipse anunțate 

genul literar: ficțiune

Într-o frumoasă primăvara a anului 2024, anticiparea unui eveniment ceresc rar, a stârnit interesul a milioane de oameni de pe întreg Pământul. Atât de mare a fost preocuparea oamenilor pe aceasta temă încât guvernele unor țări importante au simțit nevoia de a emite avertismente. Dar nu orice fel de avertismente!

Atenționările oficiale au notificat populația sa se pregătească pentru posibile anomalii și perturbări în viața de zi cu zi.

Și cum fascinația eclipsei părea că pusese stăpînire pe atenția publică, o anumită instituție de cercetare spațială  ( un fel de NASA) s-a angajat într-o misiune științifică îndrăzneață numită APEP Project. În fapt o inițiativă ambițioasă  menită să exploreze răspunsul ionosferei la absența bruscă a luminii solare în timpul eclipsei. 

Folosind o rețea de baloane de mare altitudine și sateliți echipați cu senzori avansați, proiectul și-a propus să adune date în timp real despre schimbările în condițiile atmosferice, cum ar fi temperatura, densitatea și nivelurile de ionizare. Oficial, Proiectul APEP a fost prezentat ca un demers care vizează exclusiv dezvoltarea cunoștințelor științifice.

Cu toate acestea, sub acest obiectiv declarat public, a fost urmărit un obiectiv mai secret, în colaborare cu Departamentul Apărării. Agențiile vroiau să experimenteze posibilitatea de a induce artificial perturbări în ionosferă, cercetând dacă astfel de manipulări ar putea aduce avantaje militare strategice. Conceptul, deși inovator, prezenta și pericole serioase. Istoricii, filozofii și astrologii, deopotrivă, au indicat figura mitică a lui Apep, șarpele egiptean, zeul demon și spiritul antic al haosului și al întunericului, ca pe un semn rău în jurul APEP Project, adăugând la potențialul dezastruos al eclipsei o importantă energie negativă.

Și cum spune povestea, două rele o cheamă pe a treia. În aceeași zi, cel mai mare și mai puternic accelerator de particule din lume, se pregătea să-și reia experimentele inovatoare după o perioadă de hibernare. Oamenii de știință și inginerii instituției s-au lăsat conduși de ambiția de a atinge niveluri fără precedent de luminozitate proton-proton, un factor critic pentru descoperirea interacțiunilor cu particule rare care ar putea oferi perspective asupra forțelor fundamentale ale Universului. Această nerăbdare către experimente științifice neexplorate nu a fost lipsită de critici, în special din rândul astrologilor care au indicat că, conjuncția Jupiter-Uranus avută loc în același interval de timp indica un semn de posibilă perturbare a cămpului electromagnetic al Pământului.  Cu toate acestea, comunitatea științifică, concentrată pe dovezi empirice și nu pe date concrete, a respins în mare măsură astfel de preocupări.

Și iată că eforturile științifice ambițioase ale instituției de cercetare spațială și acceleratorului de particule au început să se împletească cu consecințe neprevăzute și dramatice. Pe măsură ce acceleratorul și-a împins capacitățile la limită, o eroare critică a dus la o eliberare necontrolată de energie, generând o undă de șoc care a interacționat cu câmpul magnetic al Pământului. Acest incident, care a avut loc în tandem cu experimentele ionosferice ale APEP Project, a declanșat o reacție în lanț de perturbații electromagnetice.

Povestea spune că în țara cea mare și stăpână pe tot ce vroia, pe măsură ce eclipsa și-a aruncat umbra, manipularea artificială a ionosferei a dus la defecțiuni electrice pe scară largă, afectând rețelele electrice și aducând haos în orașe. O situație similară a apărut și în întreaga Europă din cauza defecțiunii marelui accelerator, evidențiind vulnerabilitatea sistemelor tehnologice moderne la accidente științifice neprevăzute. Apariția simultană a unui Mercur retrograd, adesea asociat cu eșecurile de comunicare și tehnologice, părea să sublinieze legătura simbolică dintre aceste evenimente și forțele cosmice aflate în joc.

Urmările eclipsei și rezultatele experimentelor științifice au marcat un punct de cotitură în civilizația de pe Pământ. Revenirea ( anticipată de oamenii de știință) la normal a fost zădărnicită de efectele combinate ale celor două experimente și de o ejecție bruscă și puternică de masă coronală (CME) a Soarelui, provocând daune suplimentare rețelelor de electricitate și comunicații. Haosul și dezordinea care au urmat au evidențiat un moment critic de vulnerabilitate, determinând o reevaluare a dependenței umanității de tehnologie și a căilor de explorare științifică.

Și astfel, semnificația astrologică a conjuncției lui Pluto cu Altair în Vărsător care sugerau o transformare profundă a societății, se realiza. Consecințele majore urmare a celor două evenimente programate de mințile unor prea ambițiosi oameni de știință a adus în atenția întregii umanități riscurile inerente date de dependența tehnologică.

 

Acea perioadă de tulburări și reflectare  a coincis cu schimbări astrologice semnificative - toate planetele exterioare ( Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun) erau pe cale să-și schimbe semnele în scurtul interval de doi ani. A apărut o nouă eră caracterizată prin cooperare locală și o distanțare vizibilă de fenomenul globalizării. Al treilea război mondial a fost anulat. Distrugerea structurilor vechi și provocările aduse de eclipsă prin consecințele ei, au forțat societatea în ansamblul ei să se adapteze și să evolueze, deschizând calea pentru un nou început. Respectul față de natură și legile Universului, colaborarea plina de empatie și respect, curajul și demnitatea, au înlocuit vechile sisteme de gândire. Această perioadă de transformare, făcând ecou temelor conjuncției Saturn-Neptun la 0 Berbec, a însemnat nu numai sfârșitul unui ciclu, ci și începutul unei noi ere, în care omenirea, înfruntându-se în pragul dezastrului, a apărut cu o viziune mai clară pentru un viitor armonios și durabil!