In cuvinte putine, meditatia este procesul prin care fiinta se scufunda in sine, intr-o tacere regeneratoare. Toate traditiile spirituale o descriu in felul fiecaruia, ca fiind o realizare importanta. In crestinism, meditatia apare in mod firesc, ca un raspuns la rugaciunile profunde ale calugarului, si este descrisa ca o dulceata care invaluie sufletul, ca o contopire cu Dumnezeu.
Mai tehnici in felul lor, orientalii o descriu ca pe o etapa superioara in cautarea de sine, care apare atunci cand concentrarea si atentia ating un nivel corespunzator. Pentru a ajunge la aceasta stare, este nevoie de un obiect asupra caruia sa se indrepte atentia si concentrarea. Poate fi flacara unei lumanari, o culoare, o figura geometrica exacta, o succesiune de cuvinte care se repeta, un sunet interior sau, pur si simplu, cautarea raspunsului la intrebarea Cine sunt eu?.
Important este sa ai corpul destins intr-o pozitie cat mai comoda, dar cu coloana vertebrala dreapta. Poti sa stai pe un scaun cu mainile pe coapse, in genunchi sau intr-o pozitie clasica de meditatie din yoga. Vei vedea ca mintea nu se linisteste cu una cu doua... Iar calmarea fluctuatiilor mentale este cea mai importanta etapa in atingerea starii de meditatie.
Tocmai de aceea crestinii spun Rugaciunea Inimii incontinuu, folosind un sirag de matanii, pentru a-i da mintii o ocupatie. Linistirea mintii apare in timp, dupa multe ore de practica. Cei avizati recomanda doua sedinte de meditatie zilnic, dimineata si seara, a cate 20-30 minute fiecare.
Niciun comentariu: