Intrebare: Liberul arbitru are vreun loc in invatatura dvs?
Raspuns:Liberul arbitru este o functie a eului real, a celui pe care il numim Stapan. Cel care are un Stapan, are vointa. Cel care nu are, nu are vointa. Ceea ce se numeste in mod obisnuit vointa este un compromis intre a vrea si a nu vrea. De exemplu, mintea vrea ceva, si inima nu vrea; daca mintea se dovedeste mai puternica decat inima, omul se supune mintii. In caz contrar, isi va asculta inima. Asta este ceea ce se numeste "liber arbitru" la un om obisnuit. Un om obisnuit este guvernat cand de minte, cand de inima, cand de corp. Foarte adesea se supune comenzilor venite de la aparatul automat; de o mie de ori mai des i se comanda de catre centrul sexual.
Se poate vorbi cu adevarat despre liber arbitru doar atunci cand un singur eu guverneaza tot timpul, cand exista un Stapan al acestui echipaj al omului. Omul obisnuit nu are un astfel de stapan; prin trasura sa se plimba mereu alti pasageri si fiecare isi spune Eu. Cu toate acestea exista liber arbitru, este o realitate. Dar noi, asa cum suntem, nu il putem avea. Un om adevarat il poate avea.
Intrebare: Nu exista oameni care au liber arbitru?
Raspuns: Vorbesc despre majoritatea oamenilor. Cei care au vointa- au vointa. In orice caz, liberul arbitru il intalnim foarte rar. Nu il poti obtine la cerere, nu poti sa-l cumperi de la magazin.
Intrebare: Care este atitudinea acestei invataturi fata de moralitate?
Raspuns: Moralitatea poate fi subiectiva sau obiectiva. Moralitatea obiectiva este aceeasi pretutindeni pe pamant; moralitatea subiectiva este pretutindeni diferita si fiecare o defineste in alt mod: ce e bine pentru unii, pentru altii e rau, si viceversa. Moralitatea este o moneda cu doua fete- poate fi intoarsa si pe o parte si pe alta.
De la aparitia omului pe pamant, din vremea lui Adam, cu ajutorul lui Dumnezeu, al Naturii, si a tot ceea ce ne inconjoara- s-a format treptat in noi un organ a carui functie este constiinta. Orice om are acest organ si cel ghidat de constiinta respecta automat cele zece Porunci. Daca noi am avea constiinta deschisa si pura, nu ar fi necesar sa discutam despre moralitate. Atunci in mod mai mult sau mai putin constient, toata lumea s-ar comporta dupa cum i-ar dicta aceasta voce interioara.
Constiinta nu este o moneda cu doua fete. Este intelegerea destul de clara, formata in noi de-a lungul epocilor, a ceea ce este bine si ce este rau. Din pacate, din multe motive, acest organ este de obicei acoperit cu un fel de crusta.
Intrebare: Ce poate sparge crusta?
Raspuns: Doar suferinta intensa sau un soc pot trece prin crusta si atunci constiinta isi spune cuvantul; dar dupa un timp omul se calmeaza si constiinta este din nou eclipsata. Este nevoie de un soc foarte puternic pentru ca ea sa se manifeste automat.
De exemplu, unui om ii moare mama. Instinctiv constiinta sa se trezeste. A-si iubi, a-si onora si a avea grija de mama sa este datoria oricarui om, dar omul este rar un fiu bun. Cand moare mama sa, omul isi aminteste cum s-a purtat cu ea si incepe sa aiba mustrari de constiinta. Dar omul este un mare inconstient; uita foarte repede si traieste din nou ca inainte.
Cine nu are constiinta nu poate fi moral. Poate ca stiu ce nu trebuie sa fac, dar, din cauza slabiciunii nu ma pot abtine. De exemplu: stiu-mi-a spus doctorul- ca nu-mi face bine cafeaua. Doar cand nu vreau cafea sunt de acord cu doctorul si nu o beau. Cand sunt satul pot sa fiu moral intr-o anumita masura.
Ar trebui sa uitati de moralitate. Discutiile despre moralitate sunt acum vorbe goale. Moralitatea interioara este idealul vostru. Idealul vostru sa fie sa fiti crestini. Dar pentru asta, trebuie sa fiti capabili sa faceti- si nu sunteti. Cand veti fi capabili sa faceti, veti deveni crestini.
[...]
Intrebare: Trebuie sa suferi tot timpul pentru a mentine constiinta treaza?
Raspuns: Suferinta poate fi de genuri foarte diferite. Si suferinta este o moneda cu doua fete. Una duce catre ingeri, cealalta in infern. Trebuie sa iti amintesti de miscarea pendulului si ca dupa o mare suferinta se produce o reactie la fel de mare. Omul este o masina foarte complicata. Pe langa fiecare drum bun exista si unul rau. Lucrurile merg mereu mana in mana. Acolo unde este putin bine exista si putin rau. Acolo unde este mult bine exista si mult rau. Acelasi lucru este valabil si in cazul suferintei- este usor sa o iei pe drumul rau. Omul incepe cu usurinta sa se complaca in suferinta. Esti lovit odata, esti ranit; a doua oara te doare mai putin; a cincea oara deja o sa fii pregatit sa fii lovit. Trebuie sa fii atent, trebuie sa stii ce este necesar in fiecare clipa, pentru ca poti sa te abati de la drum si sa ajungi pe o fundatura.
Fragmente din"Imagini din Lumea Reala",(convorbirii cu G.I.Gurdjieff), Editura RAM
Niciun comentariu: