Leu - Greşeala spirituală „provine” cumva tocmai din folosirea incorectă a calităţilor specifice acestor părţi anatomice ale corpului fizic. Inima reprezintă centrul real al fiinţei, fiind asociată cu căldura şi iubirea Divinului, care dăruieşte fiinţei umane tot ceea ce îi este necesar. Prea adesea, aceşti nativi dăruiesc nu ceea ce trebuie fiinţei/fiinţelor iubite, ci ceea ce vor ei să dăruiască. Asta face ca energia dăruirii pe care Dumnezeu o vehiculează prin nativii Leu să fie obstrucţionată cel puţin parţial, fapt care şi motivează, de altfel, bolile de inimă specifice acestor nativi.
Ei fie nu se raportează corect la adevărata Inimă – cea divină – fie sunt „plini” de propria lor faptă, devenind adeseori teatrali, jucând roluri ce le hrănesc mai degrabă orgoliul şi nevoia de reprezentare, de participare plenară pe scena vieţii în roluri efemere, dar pe care ei au tendinţa să le considere definitive. Pe de altă parte, coloana vertebrală, ca semn al verticalităţii spirituale şi al fermităţii, ajunge să fie afectată de lipsa lor de smerenie sau de excesul de regalitate care îi situează adeseori pe poziţii nete de superioritate faţă de ceilalţi. Astfel, în loc să-şi manifeste generozitatea afectivă, nativii Leu devin bătăioşi, autoritari, intransigenţi, posesivi sau dornici de o strălucire totală în mediul în care trăiesc.
Fecioara - O foarte mare problemă a acestor nativi este frica, dar un alt fel de frică decât cea specifică nativilor Rac. Ca Semn zodiacal care exprimă sau manifestă puritatea Divinităţii, el tinde să confere nativilor, atunci când este perturbat de filtrele egoului, sentimentul imperfecţiunii, al murdăriei, al păcatului, toate acestea trei fiind resimţite ca forme grave de impuritate. De aici şi atenţia lor îndreptată către cele mai mici sau neînsemnate (uneori) aspecte ale vieţii de zi cu zi care ar putea afecta starea generală de „curat”.
Astfel, frica faţă de greşeală îi conduce pe nativi către perfecţionism şi criticism; frica faţă de îmbolnăvire îi conduce adesea către ipohondrie, iar frica faţă de „păcatul trupesc” le generează nu de puţine ori frustrări sexuale sau tulburări ale dinamicii erotice. Din aceste motive, aceşti nativi ajung să se închidă în munci sau datorii sociale de rutină sau, cel mai adesea, în forme de sacrificiu care nu mai au nicio legătură cu altruismul, abnegaţia, compasiunea.
Balanta - Relaţiile umane în general şi cele de cuplu în special, contractele şi parteneriatele de orice fel, apariţia în faţa publicului, diplomaţia, armonia şi echilibrul, artele, frumuseţea, căsătoria sunt chestiunile care îl preocupă în mod frecvent pe nativul Balanţă. Asta face ca el să devină, cu timpul, mai mult decât dependent de aprecierile celorlalţi şi condiţionat de o serie de aşteptări.
El caută ca, prin acţiunile sale, să-i mulţumească pe toţi, aşteptând astfel ca toţi ceilalţi să-i recunoască meritele, rezultatele şi realizările. În clipa în care vrea să ia o decizie sau să se angreneze într-o acţiune, nativul Balanţă parcurge un adevărat itinerar afectiv pe la cunoştinţe, prieteni, superiori, întrebându-i care atitudine sau care iniţiativă este mai bine de pus în practică. Astfel, conştient sau nu, el îşi cultivă influenţabilitatea – o expresie, probabil, a influxurilor astrale specifice Fecioarei (frica de greşeală) şi Scorpionului (nevoia de control asupra existenţei) care îşi caută armonia pe „teritoriul” acestui Semn zodiacal.
Scorpion - Aceşti nativi sunt investiţi de Dumnezeu cu puterea de a regenera, de a (se) transforma, de a renaşte. Însa foarte adesea ei se ataşează de această putere, pe care tind s-o instituie în toate domeniile existenţei lor, ca formă care le conferă siguranţa absolută. În absenţa acestei puteri, nativii Scorpion manifestă tiranie, îngrijorare, distructivitate.
Pentru un bun cunoscător, procesele lor mentale sunt dependente de activitatea sexuală sau chiar de atitudinea personală faţă de sex. Orice neîmplinire, frustrare, blocaj sau, dimpotrivă, creştere a apetitului sexual până la dependenţă face ca nativii să devină răzbunători, ranchiunoşi, geloşi.
În acest fel, nevoia de putere absolută tinde să se răsfrângă asupra domeniului financiar sau asupra cunoaşterii esoterice, transformându-i în fiinţele cel mai uşor de corupt prin bani sau prin acces la informaţii secrete. Mitul lui Faust este un exemplu grăitor pentru acest ultim lucru. Însă, reţineţi: cunoaşterea înseamnă putere, dar, în final, orice cunoaştere este o limitare.
Niciun comentariu: