LUMEA ASTRALĂ

LUMINA ASTRALĂ e „AZOTUL” şi „MAGNEZIUL” vechilor alchimişti, e „DRAGONUL ZBURĂTOR” al Medeei, „INRI” al creştinilor, „TAROTUL” ţiganilor; e focul desprins din nimbul Soarelui şi fixat pe Pământ prin forţa de gravitaţie şi greutatea atmosferei.

Lumea Astrală e minunată. E lumea culorii, are şapte tonalităţi de bază, fundamentale, în acord cu cele şapte note muzicale, în acord cu cele şapte culori de bază ale spectrului solar. Lumea Astrală are regiuni extraordinar de sublime şi altele, din nefericire, infernale. Sunt două secţiuni perfect definite: uneia i-am putea spune „Astralul Superior” şi celeilalte, cum îi spun hinduşii, „Kamaloka Inferioară” (Astralul Inferior). Acolo trăiesc coloanele de îngeri şi de demoni, înfruntându-se reciproc.

In Lumea Astrală găsim sufletele morţilor, ale decedaţilor, ale acelora care deja şi-au părăsit învelişul lor corporal. Îi găsim acolo şi pe Devaşii Naturii. Cei care se dedică Magiei practice se află în special în Lumea Astrală. Să ne amintim cu exactitate de Eliphas Levi, Abatele Alfonso Luis Constant: este un mare Maestru care se află, fără nici o îndoială, în Lumea Astrală. Acolo trăieşte, lucrează, există, deoarece el este un Mag (prin Mag înţelegem înţelept, iluminat, acela care a luat sceptrul puterii, cel care a dezvoltat în anatomia sa ocultă „Focul Serpentio-Inelar”).

In Lumea Astrală se pot invoca îngerii, dar şi demonii. Există formule angelice, inefabile prin intermediul cărora este posibil ca Elohim (Zeii) să ne asiste; însă există şi formule mantrice diabolice sau liturgice prin intermediul cărora e posibil să invocăm demonii…

 din  Kabbala gnostica