Semnificatiile fiecarei zi din Saptamana Mare

În Săptămâna Mare, Săptămâna Patimilor, fiecare Zi are o Semnificaţie deosebită, după cum urmează :

Sfânta şi Marea Zi de Luni – ne arătăm preţuirea şi dragostea de Dumnezeu lepădându-ne de starea smochinului ( smochinul fără rod se usucă iar omul ce nu se gândeşte şi caută şi la aproapele său, se pierde şi se îndepărtează de Tatăl ), devenind milostivi,ajutând, dăruind celor de lângă noi, aproapelui din oricât de puţin avem . Chiar şi mângâierea unei vorbe e mai presus de orice strălucire a banului, dacă e dăruită necondiţionat şi la momentul potrivit, aducând alinare .

Sfânta şi Marea Zi de Marţi – Dumnezeu este al Dreptăţii,al mâniei faţă de farisei, făţarnici, necinstiţi, dar, mai presus de orice, Dumnezeu este al Iubirii, este Iubire. Relaţia cu aproapele nostru e importantă pentru că noi fiinţăm în comuniune socială şi doar prin exemplu personal putem oferi model, să ” ne iubim aproapele ca pe noi înşine ”, dezamăgirea ce-o aducem Lui e mai ales prin dezinteres faţăde aproapele nostru.

Sfânta şi Marea Zi de Miercuri – Pe placul lui Dumnezeu e să trăim în Lumină, îndepărtându-ne de întuneric, căci, Dumnezeu este şi al Luminii. O Lumină simţitoare şi Lumină a Înţelegerii, căci, ” .. cel ce umblă pe întuneric nu ştie unde merge.. ” şi, : ” Eu Lumină am venit în lume,pentru ca oricine crede în mine să nu rămână în întuneric. ”

Sfânta şi Marea Zi de Joi – însemnătatea acestei zile e imensă, căci, pe de o parte ne împărtăşim pătrunzând în taina dumnezeirii cu Sfântul Trup şi Sfântul Sânge al lui Hristos ” Pomeneşte-mă, Doamne, într-u împărăţia Ta ” şi pe de altă parte înţelegem din cele 12 Evanghelii că Unitatea în Credinţă este de-o importanţă copleşitoare. Să cerem prin rugăciunile noastre Lumina Înţelegerii de-a vieţui prin unitate în credinţă precum Sfânta Treime.

Sfânta şi Marea Zi de Vineri – Ziua Răstignirii Mântuitorului, a punerii în mormânt, o zi tristă pentru creştini, semnificaţia acestei zile fiind ceea ce noi trebuie să înţelegem : că noi, creştinii în zminteala noastră l-am ” plămîdint ” pe Iisus după dorinţele noastre, l-am răstignit şi el a murit pe Cruce pentru iertarea, mântuirea noastră… suferinţa care mântuie… Dar, pentrucă Iisus a Înviat : ” În mormânt, Viaţă, pus ai fost Hristoase… ”. Iată că Dumnezeu s-a smerit pe sine în faţa omului, creaţia sa. Îndemnul acestei Sfinte zile câtre mai ales mai marii la putere de pretutindeni e de înţelegere a faptului că : ” a fi cel mai mare înseamnă să fii slujitorul tuturor ”… Dumnezeu, Iubirea absolută, ne-a umilit în această zi…

Sfânta şi Marea Zi de Sâmbătă – o zi în care tot creştinul se minunează de ceea ce a făcut pentru noi Dumnezeu, care iubindu-ne atât de mult ne-a dat nouă pe Fiul ce s-a sacrificat pentru noi.. o Zi a Tăcerii, căci Dumnezeu este vederea nevederii şi trupul trebuie să tacă în faţa ei, a minunii.