Metalele ce provoacă cele mai specifice variaţii ale conformaţiei moleculei de ADN sunt cele care au fost atribuite de către alchimişti luminariilor şi planetelor cunoscute la epoca respectivă. După descoperirea mai recentă a ultimelor trei planete: Uranus, Neptun şi Pluto, acestora avea să li se atribuie următoarele metale: Zinc, Mangan şi Cobalt. Celelalte metale, care nu au fost atribuite planetelor, sunt şi ele capabile să provoace variaţii de conformaţie, dar sunt mai puţin tipice decât cele ale metalelor specificate de tradiţia alchimică şi ele pot fi chiar incluse într-una sau alta din aceste şapte categorii.
Spre exemplu s-a pus în evidenţă că Fierul şi Cuprul sunt legate prin funcţia respiraţiei şi prin inducţia procesului de înflorire la plante. Staniul şi Mercurul joacă roluri extrem de diferite în potenţialul hidric. Polaritatea Argintului şi a Plumbului este dificil de pus în evidenţă în datele fiziologice dar, cu toate acestea, ea este perfect demonstrabilă în acţiunea lor terapeutică. Această corespondenţă nu semnifică faptul că Luna, spre exemplu, acţionează numai în anumite momente precise ale fazelor sale ascendente sau descendente asupra ionilor de argint legaţi de nucleul moleculei de ADN şi aflaţi într-o concentraţie extrem de slabă. În realitate este perfect posibil ca variaţiile câmpului electromagnetic (subtil) al Lunii să aibă o acţiune mai eficace asupra ionilor de Argint decât asupra celor de Cupru sau de Cadmiu, care se pot şi ei fixa asupra nucleului ADN în aceleaşi locuri ca şi ionii de Argint, dar au o constantă de afinitate mai slabă.
Aşa cum unii dintre noi am simţit şi am intuit într-o anumită măsură, purtăm cu toţii, în fiecare celulă a noastră, un zodiac în miniatură, amplasat la periferia nucleului, în secvenţele repetate de ADN. Aceste secvenţe, prezente în MICROCOSMOSUL fiinţei noastre, joacă prin însăşi natura şi locul lor un rol energetic specific semnelor zodiacului, un rol de mijloace active care, în funcţie de micro-mediul înconjurător, pot lua cutare sau cutare conformaţie în spaţiu. Metalele respective (TRADIŢIONALE) joacă în MICROCOSMOSUL tainic al fiinţei noastre rolul planetelor, care pot fi considerate surse nediferenţiate de energie subtilă, ce operează astfel în universul lăuntric prin REZONANŢĂ.
Fixarea unui metal pe o bază a ADN-ului va modifica astfel conformaţia unei întregi secvenţe de ADN: va rezulta atunci o formă determinată de energie subtilă, ce va putea fi transmisă la distanţă până la gene, în funcţie de natura şi organizarea secvenţelor învecinate. Putem spune că metalul şi secvenţa de ADN definesc practic calitatea energiei ce va fi transmisă la distanţă. Una din consecinţele fundamentale ale acestui fapt este aceea că nu există decât un număr finit de calităţi ale energiei susceptibile de a fi indusă prin REZONANŢĂ într-o moleculă de ADN. Aceste calităţi ale energiei au fost descrise de tradiţia alchimică la o scară foarte puţin diferită de cea furnizată de patrimoniul genetic; descrierile pe care ni le furnizează astrologia autentică şi radiestezia ni se par cele mai semnificative în acest sens.
Niciun comentariu: