Kabbalah
Moise, principalul „stalp” al Kabbalei, a fost crescut la curtea faraonului dupa cum orice crestin stie. Initiat in misterele sacre, s-a refugiat in Etiopia din pricina unui omor pe care il savarsise. Aici el a cunoscut traditia primitiva a atlantilor despre Unitatea Divina, si a descoperit o parte din acele populatii arabe pe care pastorii fenicieni le alungasera din Yemen. Acesti arabi, rezultati dintr-un amestec de atlanti si de celti bodhoni, aveau toate motivele sa-i urasca pe acesti pastori, pe care i-au numit filistini. Risipiti in Etiopia si in Egipt, ei erau foarte nefericiti. Moise era fugar si el a fost bine primit in mijlocul lor; nenorocirea ii lega. Se stie destul despre felul in care acest om divin, chemat de Providenta pentru un atat de inalt destin, a fost coborat la conditia de pastor al turmelor lui Ietro, cu a carui fiica Sephora se va casatori.
Ietro fiind unul din preotii evreilor, cunostea traditiile stramosilor sai, si i le-a impartasit si lui Moise. Moise, tanarul teocrat s-a patruns de aceste lucruri si a meditat indelung asupra lor. In sfarsit a avut prima inspiratie aflandu-se in desert. Dumnezeul parintilor sai care se numeste el insusi Ihoa, Fiinta-fiind, a facut sa i se auda vocea in mijlocul unui tufis arzand.
Nu vom insista asupra sensului misterios si secret asupra Seferului lui Moise ; ceea ce dorim sa subliniem este ca Moise, dupa ce a expus legenda luiElohim, Fiinta fiintelor, a prezentat-o apoi pe cea a lui Noe, Repausul Naturii; pe cea a lui Abraham, Parintele Sublim; pe cea a lui Moise, Salvatul, careia ii adauga propria sa legenda, lasand celui ales in mod teocratic sa-i succeada, Iosua, salvatorul, grija de a-i incheia lucrarea. In asa fel incat originile pe care vroia sa le dea poporului sau, si pe care si le-a dat lui insusi prin felul in care a legat aceste legende de propria sa istorie sunt pur alegorice; ele trimit la lucruri cosmogonice infinit mai importante si urca pana la timpurile cele mai indepartate.
Moise si-a impartit invatatura in doua parti legate de o a treia:
1. o parte redactata: scrierea formata din caractere ideografice cu trei intelesuri ce formeaza corpul traditiei.
2. o parte orala:spiritul, care constituie cheia sectiunii precedente.
3. intre cele doua parti, un cod de reglementari referitoare la pastrarea cu scrupulozitate a textului ce formeaza viata traditiei.
Corpul traditiei a luat numele de Massorah. Viata traditiei s-a impartit in Misnah si Gemarah a caror reunire formeaza Talmudul.
In sfarsit spiritul traditiei, partea cea mai secreta, se regaseste in Sepher Yetsirah si Zohar avand Tarotul si Claviculele drept anexe. Ansamblul tuturor formeaza Kabbala.
Kabbala (sau traditia orala) este deci partea iluminata a unei fiinte mistice reprezentata de Moise pe planul fiintelor create. Este o traditie care ni se infatiseaza sub un caracter elevat si sintetic; aici se afla ratiunea de a fi a unitatii sale si a facilei sale adaptari la mentalitatea occidentala.
Kabbala este stiinta Sufletului si a lui Dumnezeu in toate corespondentele lor. Ea invata si aduce marturie principiul holistic : TOTUL ESTE UNUL SI UNUL ESTE IN TOTUL, permitand spiritului gratie analogiei, sa se inalte de la imagine la principiu sau sa se coboare din nou de la principiu la imagine. O scriere ebraica este pentru Kabbalist, un univers in mic cu toate planurile sale de corespondente, asa cum Universul este un alfabet Kabbalistic cu verigile sale de raporturi vii. Nimic nu este mai usor de inteles dar nimic nu este mai greu de studiat decat Kabbala, adevaratul nucleu al oricarei initieri occidentale.
