Misteriosul Avalon

        Avalon...locul unde sufletul merge pentru a se vindeca si a se revigora cu energii divine... misteriosul taram despre care legendele spun intotdeauna ca exista acum si in veci...nicaieri si pretutindenea... Un tinut in afara timpului caci in el salastuieste Eternitatea... existent in timp pentru a certifica lucrurile din afara timpului... Pamantul sfant unde se impleteste puterea si credinta...unde ne intoarcem din nou acasa.

Numele Avalonului deriva din celticul afal/abal ce se talmaceste cu intelesul mar. Prin urmare, Avalonul este "insula merelor". Or, marul in traditia celtica este considerat Arborele Vietii ce sustine si leaga intre ele cele trei taramuri fiindu-le in acelasi timp sursa a hranei spirituale.

Conform legendelor celtice acest mar creste pe o insula din Cealalta Lume purtand pe ramurile sale fructele nemuririi, din care daca mananca cineva, se vindeca de orice boala si devine cunoscator al tainelor de dincolo de  lume(initiat). Din acest punct de vedere Avalonul este identic cu Centrul Spiritual Suprem, cu Paradisul Terestru care este identic cu Centrul Lumii. Mai mult, el este identic cu Gradina Hesperidelor, unde cresc merele de aur, pe care autorii antici o plaseaza in regiunile hiperboreene in apropiere de Coloanele lui Hercule, situate la Okeanos Potamos, vechea denumire a Istrului.

Daca vom descoperi locul unde creste Marul traditiei celtice atunci inseamna ca suntem in inima Avalonului! Si iata ca urmasii pelasgilor , a oamenilor divini, a acelor Tuatha de Danaan , stramosi ai celtilor, care dupa ce isi indeplinesc misiunea civilizatoare se retrag din nou in Avalon , ne ofera o parte din dezlegarea misterului.

Traditiile bretone si irlandeze ne spun ca Avalonul era condus de un numar de trei preotese pazitoare ale Copacului Vietii, marul traditiei celtice.

Tot legendele mai spun ca insula Avalon era invaluita in ceata, ceata care o delimita de lumea muritorilor si care o ascundea privirilor celor neavizati. Aceasta "ceata" este totuna cu Valul Mayei din traditia extrem orientala care, odata "ridicat" arata adevarul ascuns in spatele iluziei . Doar cel ce ridica "ceturile Avalonului" este capabil sa vada adevarata fata a Fecioarei Lumii din textele gnostice de mai tarziu.