Balogh Bela – Realitatea Finala

A fost odata un om sarac care-si purta povara gandurilor pe un drum de la marginea unei paduri… Fiind obosit, s-a sezat sa se odihneasca, sprijinindu-se cu spatele de un copac. Dar omul nu stia ca acel copac avea puteri magice, ca indeplinea toate dorintele celor care-l atingeau. Pribeagul se gandi mai intai ce bine i-ar prinde un pahar cu apa. Si… brusc, se trezi ca tine in mana un pahar cu apa limpede. Surprins, a tinut un timp paharul in mana, dar in final a decis sa-l bea.

Apoi, ii trecu prin gand: “Ce mi-as dori acum ceva sa mananc…” Si dintr-o data se trezi cu mancare alaturi. “Se pare ca dorintele mi se implinesc” gandi omul, mirat. Drept care rosti cu voce tare: “Vreau o casa minunata!” Si casa minunata aparu langa el. Apoi isi dori si o femeie superba si inteligenta, cu care sa-si imparta norocul. Cand i s-a realizat si aceasta dorinta, omul i-a zis femeii de langa el: “Stai putin, ce se intampla aici? N-am eu asa noroc! Nu mi se pot intampla atatea lucruri minunate tocmai mie!”

In momentul in care a rostit aceste cuvinte… toate au disparut. “Stiam eu…” zise omul clatinand din cap… apoi s-a ridicat de sub copac si a pornit pe drumul de la marginea padurii, purtandu-si povara gandurilor…

Singura putere care se poate opune puterii unui gand – sau “credintei” – este cea a unui alt gand (poate din subconstient) sau a altei “credinte” interioare. O anumita forma-gand in subconstient se indoieste de posibilitatea de realizare a imaginii-dorinta creata de gandul constient, astfel rezultatul este, de multe ori, impiedicat sa se manifeste in planul fizic.

Cel mai mare dar al Universului este liberul arbitru, care ne da sansa ca fiecare din noi sa-si aleaga singur calea pe care va evolua. Cu propria vointa si cu puterea ce o avem la dispozitie, orice este realizabil. Avem libertatea de a crea, iar prin propria creatie ne putem exprima valorile exterioare (…) Daca noi cream tot ce ne inconjoara cu puterea gandului, de ce nu ne reuseste mereu tot ce gandim? Ce este acel ceva care impiedica derularea lucrurilor dupa cum o dorim noi?

Acel ceva este Legea Iubirii. Ea inalta piedici, caci are un scop precis: evolutia spirituala. Iubirea Universala nu cunoaste ce este egoismul si frica si nu impiedica sufletele aflate in evolutie sa treaca prin situatii greu de invins (…)

Trebuie sa invatam Legile Luminii, cu alte cuvinte, sa aplicam Legile Iubirii in viata de zi cu zi. Cand esti fericit, atunci traiesti in realitate. Orice altceva este o iluzie pe care tu insuti ai creat-o (…)

Putem constientiza ca existam ca parte a unui Univers inteligent (…) in noi si prin noi se manifesta o inteligenta mai elevata; ca nu exista cu adevarat nici moarte nici despartire definitiva; ca tot binele si frumosul, toata iubirea dupa care tanjim toti deopotriva se afla in noi si ca, folosindu-ne imaginatia creativa, suntem capabili sa infaptuim orice.

Putem recunoaste in inima noastra ca, dincolo de orice diferente confesionale, de limba sau culoare a pielii, dincolo de orice problema cotidiana, in fiecare din noi se manifesta o singura realitate universala: Iubirea frateasca.

Un guru i-a intrebat pe discipolii sai cum se poate stabili cand se sfarseste noaptea si incepe ziua. Unul a zis:

- Daca vezi un animal in departare si poti spune daca e vaca sau cal.

- Nu! – l-a contrazis guru.

- Daca privesti un pom in departare si poti spune daca e un mango sau un par.

- Nici acesta nu e raspunsul corect – zise guru.

- Dar care e raspunsul? intrebara discipolii.

- Daca privesti in fata un barbat si-ti recunosti in el fratele sau daca privesti fata unei femei si recunosti in ea pe sora ta. Pana nu esti capabil sa faci asta, e totuna unde e Soarele, pentru tine e inca noapte… Pana nu esti capabil sa faci asta, e totuna unde e Soarele, pentru tine e inca noapte…