Cele patru izvoare ale nefericirii


1 .sentimentul meschin al individualităţii sau Ego:
„Această identificare ne conduce toate acÅ£iunile ÅŸi dă naÅŸtere egoismului, infatuării în faÅ£a succesului («sunt puternic», «sunt inteligent», «am reuÅŸit» etc.) si tristeÅ£ii în faÅ£a insuccesului («am eÅŸuat», «sunt bolnav», «sunt supus oprobiului» etc.)";

2. ataşamentul, aspect al ignoranţei, care constă în identificarea cu experienţele plăcerii, ia naştere din amintirea obiectelor ce ne procură impresii agreabile;

3. aversiunea, aspect al ignoranţei, care constă în complacerea în stări lamentabile, ia naştere din amintirea experienţei penibile. Ea provoacă dorinţa de a ne opune, de a rezista, de a ne răzbuna;

4. frica de moarte sau tendinţa de a ne agăţa de viaţă, care ne readuce prima etapă: ne agăţăm de Eul nostru ca de un colac de salvare în largul unei mări dezlănţuite, ne refulăm frica de moarte, ne pierdem în iluzie pentru a uita, în loc să o acceptăm şi să ne dezvoltăm fiinţa în vreme ce ajutăm omenirea să evolueze într-un sens ascendent

Niciun comentariu:

Un produs Blogger.