De-a lungul istoriei, alchimistii au studiat îndelung proprietãþile fizice si energetice ale elementelor naturale, studii care i-au dus de la utilizarea compusilor chimici în scopuri medicinale, pînã la descoperirea unor elemente si configuratii cu totul si cu totul noi. Fascinatia aurului a rãmas constantã, proprietatile sale unice facîndu-l un simbol al incoruptibilitatii ai puritatii metalice, rege al metalelor si al regnului mineral.
Metal asociat Soarelui, aurul dispune de capacitati fizice remarcabile, iar din punct de vedere energetic, aurul pur este un foarte bun conducãtor si catalizator, radiind un camp deosebit de puternic, cu o amprentã vibrationala înaltã, fiind folosit din acest motiv la prepararea elixirelor achimice si a talismanelor sau a obiectelor rituale utilizate în ceremonialurile magice.
Secretul alchimistilor a fost descoperit
Alchimistii studiau posibilitatile de transformare ale metalelor si felul în care atomii se pot rearanja prin procese precise, pentru a obtine maximum de potential energetic. In zilele noastre, alchimia s-a mutat din camerele secrete ale castelelor europene în laboratoarele de inalta performantã ale fizicii nucleare. Ceea ce adeptii vechii Arte Regale obtineau în ani intregi de munca asidua, cercetatorii fizicii si chimiei nucleare pot obtine la fel de bine intr-un timp extrem de scurt in conditii controlate de laborator.
David Hudson este unul dintre cei care si-au dedicat munca cercetãrii de acest tip, revolutionand conceptiile vechi cu privire la manipularea materiei metalice. El a obtinut aur monoatomic, adica conglomerate moleculare cristaline compuse din atomi singulari de aur, ceea ce alchimia numeste Aur Filosofal. El a pus la punct un proces prin care poate reduce structura moleculara a mai multor metale in afara de aur la aceastã stare monoatomica, numindu-si produsul Ormus, asemenea aurului alchimic al celor vechi. Acest produs a devenit un adevarat succes comercial datorita capacitatilor extraordinare pe care le manifesta, un adevarat medicament miraculos al mai multor afectiuni si nu numai...
Proprietatile aurului monoatomic sunt, la prima vedere, extraordinare: administrarea sa constanta, intr-un dozaj moderat, poate duce in timp la imbunatatirea capacitatilor mentale, la declansarea unor procese cerebrale pina atunci inexistente sau foarte reduse, simturile cunosc o dezvoltare extraordinara, sistemul imunitar este fortificat la un nivel deosebit si incep sã aparã abilitati extrasenzoriale care sporesc pe durata tratamentului, afirmandu-se ca miraculoasa pulbere alba poate ajuta omul în procesul ascensiunii spirituale. Mai mult, în functie de metalul monoatomic folosit, se pot dezvolta anumite chakre în mod precis, datorita felului în care metalele sunt assimilate de sistemul endocrin: iridiul monoatomic influenteazã procesele glandei pituitare, spre exemplu, în timp ce aurul aflat în aceeasi stare cristalina actioneazã asupra glandei pineale. Insa mai putin discutate sunt efectele secundare ale folosirii panaceului solar, pericolele administrarii sale si riscurile la care se expun cei care il iau.
Desi dupã un regim de noua luni în care aurul monoatomic este asimilat, subiectul se simte revigorat, sanatos, are un sistem imunitar puternic, manifesta o aura sanatoasa, vizibila cateodatã chiar si fizic (sub forma unei straluciri specifice a pielii), iar sensibilitatea extrasenzoriala se accentueaza, schimbarile sunt induse în mod nenatural de cãtre aur si pot forta sau suprasolicita corpurile subtile ale unui individ nepregatit.
Vechii maestri nu obtineau numai o substantã extraordinara din punct de vedere chimic pentru a o folosi ca atare, ci se pregateau din punct de vedere spiritual si energetic pentru a putea face fata schimbarilor survenite odatã cu administrarea serului miraculos. Petreceau nopti si zile la rand studiind si meditand în timp ce fabricau pretiosul compus, iar secretele pregatirii erau trecute de la maestru la discipoli in cel mai strict secret.
Pericolul aurului nostru intervine atunci cand oricine doreste sa obtina aceste facultati extraordinare fara prea mult efort spiritual poate comanda elixirul de pe internet, fara a da prea mare importantã pregãtirii. Nefericitul nostru isi va admira capacitatile miraculoase si se va lasa prada lenei spiritului, în timp ce sistemele sale energetice se vor suprasolicita în mod nefiresc, corpul sãu va suferi mutatii moleculare cu greu reversibile, iar ADN-ul sau spiritul va fi privat de posibilitatea unei reconectari firesti si sanatoase. Orice rezultat miraculos nesustinut prin muncã asidua este un miracol de o zi, asa ca sfatuim amatorii de spectaculos sã se gandeascã de doua ori inainte de a dori asemenea leacuri, indiferent de cat de minunate le sunt capacitatile. Sau chiar de trei ori...
Sursa : Mihai VÂRTEJARU
Un alt articol foarte interesant. Desigur, practica alchimică originală elimina posibilitatea apariției efectelor adverse, căci numai ce puteau înțelege adevărata natură a lucrurilor ajungeau la esența Marii Opere.
RăspundețiȘtergereMulțumesc frumos!
Numai bine.
În cazul oricărui metal nu se poate vorbi de "conglomerate moleculare". Legătura metalică se caracterizează prin faptul că atomii metalului respectiv au electronii ultimlui strat puși în comun, ei "înoată" efectiv într-o "mare" de electroni, astfel încât nici nu se mai știe de la care atomi provin electronii care formează "marea". Nu neg că unele metale rare pot prezenta și o altfel de structură, care să le confere acele proprietăți speciale, dar în niciun caz nu pote fi vorba de molecule, în cazul metalelor este exclus așa ceva! Așa, de exemplu carbonul - simbol chimic C - este un nemetal și se poate prezenta sub formă de C amorf, grafit sau diamant, cu proprietăți total diferite, deși este vorba despre același element chimic - banalul carbon. Mai mult, C se poate prezenta și sub formă de fulerene, niște structuri speciale compuse din atomi de C cu forme sferice (atenție! - structurile, nu atomii!), cele mai frecvente fiind C60 și C540, sau cilindrice de tip "cușcă"(nanotuburile). Denumirea de fulerene ale asetor structuri speciale ale atomilor de C provine de la Richard Buckminster Fuller, creatorul domului geodezic. Ele au fost descoperite de Harold Kroto, Richard Smalley și Robert Curl, în 1985, la Rice University, ei primind pentru aceasta Premiul Nobel pentru chimie în 1996.
RăspundețiȘtergereAșadar, ar fi bine ca cei care se pronunță despre aceste structuri metalice să o facă în cunoștință de cauză și nu să bată câmpii! De altfel, chiar denumirea de "aur monoatomic" este total necorespunzătoare din punct de vedere științific! Este curios cum, în general, profanii își dau cu părerea despre acest tip de aur (simbol chimic Au), când astăzi sunt metode ultramoderne performante prin care se poate determina rapid structura acestui așa-numit "aur monoatomic". Dar, la noi, românii nimic nu mă mai miră, știut fiind faptul că noi avem prostul obicei de a ne da cu părerea despre orice, oricum, oricând și într-o totală necunoștință de cauză.