Doar timpul ne va spune dacă suntem într-adevăr într-o ascensiune planetară aşa cum cred Hathorii. Acum atât de multe prostii se răspândesc peste tot, încât este dificil de spus dacă suntem sau nu în procesul de ascensiune. Situaţia noastră de pe Pământ îmi aduce aminte de acea poveste despre cei doi copii cărora părinţii le promiseseră un ponei. Când au intrat în grajd într-o zi, ei au văzut un morman uriaş de bălegar. Ei au strigat cu entuziasm „Ar trebui să fie aici un ponei, sub toate astea!”
Mărturisesc că este o situaţie specială pentru mine să fac channeling pentru un grup de fiinţe care pare că întotdeauna priveşte la partea superioară a lucrurilor şi care menţin o viziune a măreţiei umane, viziune pe care eu, ca om, uneori nu o împărtăşesc.
Cu toate acestea, ştiu că se petrec miracole în mijlocul imensului haos şi al negativităţii pe care o înfruntăm cu toţii. Dar cele mai multe dintre ele se petrec în persoane sau între oameni. Şi cea mai mare parte dintre ele nu sunt menţionate în acele maratoane de sugestii hipnotice şi de amorţire a minţii, numite ştirile zilei.
De asemenea, ştiu că trăim într-un univers ciudat şi magic, unde posibilităţi de neimaginat pot şi chiar apar uneori, ca realităţi neaşteptate. Şi ceea ce a fost odată aparent o realitate solidă, poate să dispară rapid, devenind istorie.
În cele din urmă, cred că multe dintre cele ce se petrec cu omenirea se datorează pur şi simplu faptului că se petrec la întâmplare, aleator. Dar unele dintre acele lucruri care ni se întâmplă sunt în mod clar un rezultat direct a ceea ce gândim şi facem, atât la nivel individual cât şi colectiv. Şi aici am eu cea mai mare speranţă, în ciuda scepticismului meu epuizat, şi în ciuda manipulărilor de amorţire a minţii, la care suntem cu toţii supuşi de către marile corporaţii, de guvernele noastre, de instituţiile şi religiile noastre.
Simt că mulţi dintre noi, cei de pe această uimitoare planetă, încep să se trezească în moduri în care niciodată nu au putut să fie imaginate de cei ce controlează. În ciuda vastelor lor resurse de a ne hipnotiza şi de a ne controla prin frică, dezinformare, minciună, magia s-a pus în mişcare.
Există o masă de oameni ce creşte exponenţial, oameni care se trezesc în diverse moduri.
Unii dintre noi se trezesc la realitatea neliniştitoare a faptului că liderii noştri politici şi economici ne-au furat pe faţă, ne-au furat drepturile noastre ca fiinţe umane şi au furat cu ajutorul băncilor pentru a hrăni dorinţele lor insaţiabile de bani, statut şi putere – chiar în detrimentul celor cărora le-au jurat că îi servesc.
Alţii dintre noi se trezesc la relitatea şocantă că, cu câteva excepţii, religiile noastre au răpit aspiraţiile noastre spirituale. Şi printr-o întorsătură ironică a sorţii, multe dintre religii au devenit surse de rău în lume – dacă definim rău ceea ce creează vătămare în interiorul său între membrii familiei noastre umane. O privire iute asupra istoriei şi recrudescenţa actuală a fundamentalismului şi a intoleranţei religioase, ar trebui să fie mai mult decât suficientă pentru a clarifica acest lucru.
În toată lumea, un număr crescut de oameni, se trezesc la adevărul că noi suntem o parte din natură, nu suntem separaţi de ea. Şi pentru ei dispariţia unei specii nu este un lucru insignifiant. Pentru acest grup, viaţa este o responsabilitate sacră şi nevoia de a avea grijă de Pământ şi de vastul său ecosistem este un adevăr evident.
Alţii se trezesc din transa realităţii în trei dimensiuni, pentru a-şi da seama că există mult mai mult în vieţile noastre şi faţă de cine suntem noi cu adevărat, decât ne-a făcut să credem cultura noastră.
Şi acestea sunt doar câteva zone în care noi, primatele umane, ne trezim.
Poate că Hathorii au dreptate. Poate că există un val de energie de evoluţie care trece prin tot spaţiul. Şi poate noi suntem în toiul unui experiment măreţ – evoluţia conştiinţei în materie.
Dar oricare ar fi motivele, mi se pare că din ce în ce mai mulţi dintre noi aleg să apese butonul de alarmă al ceasurilor noastre deşteptătoare cosmice. Şi în loc de a continua într-o încercare vană de a rămâne inconştienţi, din ce în ce mai mulţi dintre noi aleg actul radical, curajos şi îndrăzneţ de a se trezi din Marele Somn al Maya (Iluziei) şi din miasma civilizaţiei noastre.
Ce se va petrece atunci când cea mai mare parte a lumii se va trezi nu poate şti nimeni.
Tom Kenyon
Niciun comentariu: