Atasamentele si evolutia spirituala

Era odata un calugar care traia langa un rau. In fiecare zi pescuia si le oferea celor flamanzi, ceea ce prinsese-tot ceea ce pastra pentru el era un singur cap de peste, cu care-si facea o supa, seara. Intr-o zi, unul dintre invataceii sai ,  i-a spus ca va calatori catre muntele sfant.

Dascalul era foarte fericit si l-a rugat pe elevul sau sa-l viziteze pe batranul sau maestru si sa-i ceara ajutorul. “Intreaba-l de ce m-am blocat in practica mea spirituala.”, a spus el.

Elevul si-a inceput calatoria. Atunci cand a ajuns la poalele muntelui sfant, el l-a intrebat pe un hangiu :”Unde traieste maestrul?” Hangiul i-a raspuns: “El traieste pe varful muntelui. Livezile pe care le vezi sunt livezile lui. Cirezile de vaci sunt ale lui. De asemenea si ogoarele plantate cu grau si orz.”

Calatorul era uimit ca un maestru spiritual era atat de bogat. In timp ce urca pe munte, s-a oprit, a vorbit cu unul dintre gradinari, care i-a confirmat ca erau cu adevarat livezile maestrului.

Cand a ajuns pe varful muntelui, el a gasit un castel maret. A batut la usa, iar sotia maestrului l-a poftit inauntru. In timp ce ii oferea un festin cum nu mai vazuse pana atunci, ea l-a informat ca sotul ei va sosi mai tarziu.

Spre inserat, maestrul a sosit intr-o caleasca trasa de patru cai si condusa de un vizitiu. El i-a urat bun venit calatorului si a intrebat despre vechiul sau elev. Calatorul i-a spus:

“Profesorul meu m-a implorat sa-ti cer ajutorul. El doreste sa stie de ce s-a blocat in practica sa spirituala.” Maestrul a inchis ochii pentru un moment, apoi i-a redeschis si a spus:

“Aha! Este din cauza ca e prea materialist! “ Calatorul era sigur ca batranul gresea. Dar maestrul i-a zis: “Nu. Spune-i exact ceea ce am spus. “ Si i-a urat calatorului drum bun catre casa. La intoarcere, calatorul s-a apropiat de calugarul pescar si i-a spus:

“Am vesti de la maestrul tau, dar cred ca trebuie sa fie o greseala. El a spus ca motivul pentru care esti blocat este faptul ca esti prea materialist.” Calugarul a stiut imediat ca acesta este adevarul.

“Da”, a exclamat el. “Bineinteles!”

Calatorul era uimit. “Cum se poate asa ceva?”, a intrebat el. “La urma urmei, tu ai renuntat la tot.”

“Aici e problema”, a raspuns calugarul.

“Seara, atunci cand imi gatesc supa din capul de peste, nu ma pot gandi la altceva decat la restul de peste pe care l-am dat.”

Pe de alta parte, Maestrul stia ca el personal nu este atasat de posesiunile sale si nici definit de bogatia pe care o avea.