Dezvoltată la începutul secolului al XX-lea, ştiinţa fizicii cuantice stabileşte principii care permit ca timpul, rugăciunea şi viitorul nostru să se relaţioneze strâns, în moduri pe care abia începem să le înţelegem. Printre proprietăţile care ne intrigă la teoria cuantică este şi aceea care se referă la existenţa mai multor rezultate posibile pentru aceeaşi secvenţă de timp dată.
Făcând analogia cu pasajul biblic care spune că „în casa Tatălui meu sunt multe lăcaşuri,” „casa” lumii noastre este casa mai multor rezultate posibile, în funcţie de condiţiile pe care le creăm în vieţile noastre. În loc să ne creăm realitatea, poate că ar fi mai potrivit să spunem că noi creăm condiţiile prin care atragem în prezent un anumit rezultat din viitor, deja existent ca alternativă.
Alegerile pe care le facem ca indivizi determină locaşul, sau posibilitatea cuantică, pe care o vom experimenta în vieţile noastre personale. De exemplu, dacă alegem iertarea, compasiunea şi pacea, atragem variante de viitor care reflectă aceste calităţi. Frumuseţea analogiei făcute cu principiul lui Hermes Trismegistul, „precum în Cer, aşa şi pe Pământ” este că ni se arată semnificaţia fiecărei alegeri făcute, în fiecare moment, de orice bărbat sau femeie, oricine ar fi ei. În absenţa banilor sau a privilegiilor, toate alegerile au aceeaşi forţă şi valoare. Cu certitudine, a naviga printre posibilităţile oferite de viaţă reprezintă un proces de grup. Într-o lume cuantică nu există fapte ascunse şi acţiunea fiecărui individ contează. Suntem aici, în lumea pe care o creăm împreună.
Nici profeţiile antice, nici cele moderne nu pot prezice viitorul, - noi ne perfecţionăm alegerile în fiecare moment! Deşi putem avea impresia că ne aflăm pe cărarea ce duce spre un anume rezultat, drumul nostru se poate schimba în mod radical pentru a produce un alt rezultat, care este oarecum neprevăzut .
Cele mai importante pasaje din textele noastre precreştine pierdute sunt cele care se referă la o veche ştiinţă, cunoscută azi cu numele de rugăciune. Considerată de mulţi drept rădăcina oricărei tehnici, rugăciunea, care este uniunea dintre gând, sentiment şi emoţie, reprezintă şansa pe care o avem de a vorbi în limba schimbării - atât în lumea noastră, cât şi în corpurile noastre. Prin cuvintele unor alte vremuri, ni se reaminteşte de potenţialul pe care rugăciunea îl poate aduce în vieţile noastre. Acum, cercetarea modernă oferă aceeaşi perspectivă, în limbajul propriei noastre ştiinţe.
Prin intermediul rafinatului limbaj al fizicii cuantice, dispunem acum de vocabularul necesar pentru a descrie cu precizie modul în care participăm la determinarea rezultatelor
din viitorul nostru. Fizica cuantică sugerează că, prin redirecţionarea concentrării noastre - locul spre care ni se îndreaptă atenţia - aducem în manifestare un nou curs al evenimentelor, în vreme ce, simultan, eliminăm un curs existent al evenimentelor, care nu ne mai este de folos.
fragmente din " Efectul Isaia"de Gregg Braden
Niciun comentariu: