Din tainele universului spiritual

                                   Coloratia si luminozitatea spiritelor  

                                    - fragmente din “Tainele Universului spiritual” – G. Vasai

Creatia este cea mai înaltã formã a dãruirii si altruismului, de aceea, centrele cerebrale emit radiatii cu o înaltã frecvenþa si cu diverse amplitudini, care determinã diverse luminozitãti Cu cât activitatea este mai intensã, cu atât creste amplitudinea radiatiilor, cu cât amplitudinea creste, cu atât luminozitatea este mai mare.

In jurul nostru vedem oameni care nu se deosebesc între ei decât prin portul vestimentar, insa în negativ privindu-i, spiritele apar cu totul altfel, fiecare având culorile sale spirituale specifice, fiecare cu luminozitatea sa astfel cã aproape nu vom gãsi doi oameni la fel, care sã aibã aceleasi culori ale spiritelor lor sau sã aibã aceeasi luminozitate spiritualã.

Aceste deosebiri dintre spiritele umane, din punct de vedere al coloratiei si luminozitãtii se datoreste tocmai faptului cã fiecare spirit este o uzinã producãtoare de energie si fiecare uzinã produce acea energie specificã fiecãruia, potrivit nivelului spiritual al fiecãruia. Se naste întrebarea: care este factorul care genereazã culoarea si care este cauza care genereazã luminozitatea diferitã a spiritelor?

La aceastã întrebare existã un rãspuns clar, precis,culorile sunt generate de caracterul individului, de trãsãturile sale de caracter, fiecare tip de om, fiecare "structurã de caracter" având o corespondentã precisã într-o coloratie care corespunde cu exactitate matematicã cu fiecare trãsãturã de caracter în parte.

COLORATIA SI LUMINOZITATEA unui spirit sunt rezultatul activitãtii specifice fiecãruia axatã pe specificul structurii de CARACTER pe care fiecare îl are.

Culoarea gri închis si semiînchis reprezintã cinstea si corectitudinea, dar fãrã orizont spiritual, adicã spiritul acesta nu are preocupãri spirituale, nu-l intereseazã armonia, frumosul si religia, este un spirit total lipsit de asa-numitul "al saselea simt": simtul sacrului. De abia gri-ul semideschis si gri-ul deschis marcheazã prezenta celui de al saselea simt, simtul sacrului, frumosului si armoniei. In general griul deschis si chiar semideschis este culoarea celor ce-si ajutã semenii si sunt sensibili la frumos.

Aparitia luminozitãtii la gri înseamnã deja mult pentru un spirit pãmântean, deoarece înseamnã începutul ferm de manifestate a unei activitãti interioare, este semnul care aratã intrarea spiritului pe treapta meditatiei si a contemplatiei, înseamnã manifestarea formelor de început ale simtului sacrului, frumosului si armoniei. Chiar dacã spiritele respective nu sunt religioase, semnalmentul principal este iubirea si ajutorarea semenilor sub diverse si multiple forme. Luminozitatea griului deschis, cu culoare de fond dominantã, implicã aparitia chiar a unui guler alb, fazã de trecere spre alb.

Trecerea spre alb se face lent si implicã mari si multe eforturi. Albul are si el diferite nuante: alb de fildes, alb mat si alb curat. Albul de fildes este nuanta care urmeazã imediat dupã culoarea gri, nuantã obligatorie fãrã de care nu se poate atinge albul curat, care înseamnã prima treaptã a celor desãvârsiti. Abia albul curat reprezintã realizarea echilibrului spiritual definitiv, realizarea armoniei integrale, a unui raport convenabil între ratiune si spiritualitate. Albul reprezintã cea mai intensã formã de activitate spiritualã pe de o parte, iar pe de altã parte cea mai armonioasã formã de caracter.